Garanția mântuirii o dă doar Dumnezeu

Din tinerețe, Valeriu Chiribuță a plecat de acasă pentru a munci, stabilindu-se în 1971 la Lugoj, unde a locuit 27 de ani. A lucrat în construcții, iar după 1980 a fost implicat în diferite lucrări la biserici ortodoxe, catolice, reformate, în Timiș, Caraș-Severin și în zona Olteniei.

„După o perioadă lungă în care am lucrat la biserici, la renovarea lor, preoții mi-au spus că, lucrând la Casa Domnului, eu voi fi un om mântuit pentru că eu pregătesc templul lui Dumnezeu. Nu unul, ci mai mulți mi-au spus: „Tu ești un om mântuit pentru că pregătești Casa Domnului”. Mă aranjasem bine cu atâtea biserici, vreo 48, ziceam eu mai multe ca Ștefan cel Mare, înseamnă că am garanția mântuirii asigurată. Acum, cred că Dumnezeu a avut planul Lui să-mi arăte ce înseamnă de fapt să fii mântuit. Pot să spun că în felul lumii eram un om citit, până când Dumnezeu mi-a scos înainte o carte, „Cămașa lui Hristos”, și atunci m-am gândit: „Cu adevărat înseamnă că există Dumnezeu”. Pe de altă parte, consumam alcool, dar a venit o zi în care Dumnezeu a pus capăt acestui viciu și n-am mai băut. M-am întors acasă, la Unțeni, și a venit un bătrân la noi, pocăit. El m-a întrebat ce fac și eu i-am răspuns că citesc cartea „Mesaj din Vietnam”. Atunci mi-a zis: „Nu, citește mesajul lui Hristos pentru că ăla te va duce în Împărăție”. Am început să citesc Biblia cu Vechiul Testament, dar am considerat că este istorie și apoi am trecut la Noul Testament. Timp de două săptămâni, m-am rugat dimineața și seara o rugăciune cum știam eu: „Doamne, m-ai lăsat de băutură, lasă-mă și de țigară. Cum mă lași, cum Te urmez”. A trecut o perioadă și ajunsesem la prima epistolă a lui Petru. Într-o dimineață, după ce m-am trezit, efectiv am uitat că eu fumam. Am început să merg la adunare, m-am pocăit, Dumnezeu a avut și o soție pregătită pentru mine și El a făcut minuni în viața mea.”

În decursul anilor, Valeriu Chiribuță a avut cuvinte profetice, a intrat în lucrare, unde a avut parte și de provocări, dar le-a depășit cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a salvat

Nicolae Vaida s-a întors la Domnul în urma unor probleme de sănătate. Deși medicul i-a spus că nu îi dă nicio șansă de viață, totuși a supraviețuit după două intervenții chirurgicale. Mai mult, medicul a recunoscut că Cel de sus i-a dat viață lui Nicolae. Asta l-a determinat să încheie legământ cu Dumnezeu în apa botezului.

„M-am întors la Domnul printr-o conjuctură neplăcută, printr-o operație. Am avut peritonită și după prima intervenție, starea mea s-a înrăutățit și am trecut pe medicamente mult mai puternice. Pentru că nu își mai făceau efectul, am ajuns la a doua operație. Medicul care m-a operat era plecat, undeva la 200 km de spital, și niciun medic nu a vrut să-l înlocuiască pentru această a doua intervenție. Eram în Franța. Îi auzeam vorbind și spuneau că nu semnează niciun deces în ziua respectivă. În cele din urmă, am trecut și prin a doua operație și am mers după 10 zile ca să-mi scoată firele. Medicul s-a uitat la mine și m-a măsurat de jos până sus. Mi-am adus aminte că, la prima intervenție, a zis că mi-a ciupit un pic din colon pentru că era atins de apendicele infectat și mă gândeam că o să-mi dea o veste mult mai rea. Am întrebat: „S-a întâmplat ceva?” Și mi-a zis: „Nu. Vreau să-ți spun un singur lucru. Nu ți-am dat nicio șansă nici la prima, nici la a doua intervenție, ci Cel de sus ți-a dat viață.” Eu nu-i cunoșteam religia, dar faptul că mi-a spus așa, mi-am dat seama că e adevărat, că numai El a putut să facă minunea asta în viața mea și am luat decizia să mă botez. Mi se pare că am așteptat prea mult, 5 luni după operație. Dacă aș fi știut cât e bine să-L ai pe Domnul în sufletul tău, făceam chiar din anii copilăriei pasul acesta.”

Dumnezeu vindecă și azi

La numai câteva zile de la naștere, Angela Croitor s-a îmbolnăvit de o boală rară pentru acele vremuri, care necesita intervenție chirurgicală. Deși medicul nu i-a dat mari speranțe mamei sale că ar putea supraviețui operației, ea nu s-a descurajat și s-a rugat pe tot parcursul intervenției care s-a finalizat cu bine. Când avea 6 ani, din nou a contactat o boală gravă, o infecție în tot corpul, iar mama ei a mers la slujitorii Domnului să-i facă ungerea și Domnul s-a atins de ea. Și situația familială a fost dificilă. Având un tată alcoolic și violent, Angela nu a știut ce înseamnă să fii iubită. Totuși, în viața Angelei și-a pus amprenta o mătușă înțeleaptă, care a știut cum să îi vorbească despre nevoia cunoașterii lui Dumnezeu.

„Dumnezeu a lucrat prin mătușa mea. Cu răbdare, cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu înțelepciune a știut să mă scoată din supărarea mea. După ce m-am pocăit am avut o întoarcere totală. Mergeam cu mătușa mea la cercuri de rugăciune și acolo Duhul Sfânt m-a mângâiat, m-am apropiat foarte mult de Dumnezeu și am simțit în toate situațiile puterea Lui.

Vă dau un exemplu. Pe lângă biserică, mergeam și la bolnavi la spital și tatăl meu, fiind nepocăit, a spus: „Știi ceva? Ia-ți patul și mută-te la adunare. Mută-te și nu mai veni acasă seara târziu.” Uneori, de la biserică mergeam și la cercuri de rugăciune și, într-adevăr, ajungeam mai târziu acasă. Într-una din seri, tata era acasă cu un prieten de-al lui și chefuiau, dar a lăsat ușa deschisă. Se legăna pe scaun în fața ușii de la cameră și voia să vadă când vin eu. Camera mea era în pod și trebuia să trec prin fața lui ca să urc scările. Când am văzut ușa deschisă, am zis: „Doamne, ce fac? Doamne, te rog, fă o minune!” Și chiar credeam atunci când mă rugam, și Dumnezeu chiar a făcut minunea. Am experimentat foarte multe minuni de genul ăsta.

După ce L-am cunoscut pe Dumnezeu și mi-am analizat viața, am zis că pentru copiii mei nu vreau așa ceva. Mi-am dorit ca Dumnezeu să-mi dea un soț credincios și copiii mei să nu crească în mediul în care am crescut eu. Și Dumnezeu a ascultat rugăciunea mea. După ce m-am căsătorit, am avut o viață nu frumoasă, ci foarte frumoasă, și copiii noștri au crescut într-un mediu bun. Cel puțin asta credem.”

„Lăsați Duhul Sfânt să lucreze”

Constantin Potolinschi s-a născut într-o familie cu 9 copii, el fiind cel mai mare. De la vârsta de 12 ani, de când L-a cunoscut pe Domnul, a rămas în Adunarea „Oastea Domnului”, în prezent Biserica Evanghelică „Oastea Domnului” din Marginea, județul Suceava. Comunitatea actuală este mică, dar are frați cu inimă mare, spune Constantin Potolinschi.

„Am crescut în adunare, m-am căsătorit în adunare, am cinci copii, toți sunt pe calea Domnului și vreau să-I mulțumesc. Suntem astăzi Biserica Evanghelică „Oastea Domnului”, o comunitate mică, dar cu frați cu inimă mare. M-am gândit de multe ori dacă există vreo posibilitate ca adunarea Oastei Domnului din Marginea să poată să împlinească Scriptura așa cum e scrisă ea. Și Domnul a dus la îndeplinire lucrul acesta. Dorim din toată inima să împlinim ceea ce Domnul Isus Hristos ne-a lăsat scris. Și cu toate problemele care s-au ivit aici în biserică, biserica și frații mei merg înainte. Și mulțumim Domnului! Am trăit de-a lungul vieții mele aici și am văzut anumite lucruri și mi-am pus nu o întrebare, ci sute de întrebări. De ce nu mai există Oastea Domnului în împrejurimile Marginei? Dar un lucru am remarcat și am văzut că acolo unde Cuvântul lui Dumnezeu nu era prioritar și nu era spus așa cum l-a lăsat El, s-au pierdut adunările de Oastea Domnului. Avem legături cu frații din toate cultele și ne dorim să rămână așa mai departe. Pentru că noi am găsit în Scriptură scris că într-o zi, toate gardurile vor dispărea și va fi doar o turmă și un păstor. Domnul Isus a spus că nu ne lasă singuri, ci va trimite Duhul Adevărului, Duhul Sfânt, care va fi cu noi şi în noi, nu pentru 50 de ani, nu pentru 70 de ani, ci până la sfârşitul veacului. Dacă într-o biserică nu lucrează Duhul Sfânt, nu e prezent, nu cred că acolo lucrurile vor veni de la sine. Duhul Sfânt este Acela care ne dă putere, ne dă convingere, şi în anumite situaţii ne spune chiar şi ce să vorbim. Într-o discuţie cu mai mulţi fraţi la o întâlnire mai mare, mi-au pus întrebarea: „De unde ostaş? De unde vine această exprimare, ostaş?” Şi am zis că apostolul Pavel îi spunea lui Timotei: „suferă împreună cu mine ca un bun ostaş al lui Hristos.” Şi mai spune în versetul următor: „Nimeni nu se încurcă cu treburile vieţii dacă vrea să placă Celui ce l-a scris la oaste.” Putem să ne numim oricum, dacă nu suferim, dacă nu plăcem Celui ce ne-a „scris la oaste”, nu vom ajunge nicăieri. Apostolul Pavel spune că un ostaş trebuie să fie echipat cu toate armele ca să biruiască forţa celui rău. Și noi am avut multe probleme, dar ne-am încredințat în mâna Domnului pentru a putea merge mai departe și să nu dăm înapoi.”

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 14, nr. 6), din noiembrie - decembrie 2024, cu tema „Sunt o ființă nouă în Hristos”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Adaug exprimări similare, sublinieri biblice:

- cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi

- sunt fiu de Dumnezeu

- sunt așezat în locurile cerești împreună cu Dumnezeu

- prin credința în Hristos, devin parte din Trupul Lui

- El este Domnul și Mântuitorul meu

- sunt nemuritor

Și totuși, alegând, discutând și observând viața multor persoane credincioase, constat că nu fiecare are convingeri clare, simple, biblice, privind lucrurile esențiale:

- natura divină a fiecăruia (ADN dumnezeiesc)

- desăvârșirea mântuirii noastre doar prin învierea lui Hristos

- după mântuire avem ca sarcină să-L mărturisim, să fim agenți ai extinderii Împărăției

- pe pământ suntem într-o confruntare permanentă cu forțele întunericului

- o viață întreagă... așteptând și grăbind revenirea Domnului

După 30 de ani de slujire în media creștină, uneori sunt întristat văzând că iarăși este nevoie să vorbim despre lucrurile esențiale, de bază, din nou și din nou, cu răbdare și credință.

Totul pornește de la înțelegerea jertfei de la cruce. „Crucea este cheia” trăirii și umblării noastre. Pornind de la acceptarea, înțelegerea și intrarea în toate beneficiile oferite de credință în jertfa de la cruce a lui Hristos, în învierea Lui.

La nașterea din nou, duhul nostru (partea centrală a ființei noastre Triunice, alcătuită asemeni Sfintei Treimi) se conectează instantaneu cu Tatăl Ceresc. Aparținem Lui, în secunda următoare mărturisirii lui Hristos ca Domn și Mântuitor al vieții noastre. Suntem transferați instantaneu din împărăția întunericului, în cea a Luminii.

Urmează însă lunga luptă pentru mântuirea sufletului, pentru transformarea treptată a celei de-a doua părți a ființei umane, sufletul omenesc (alcătuit din sentimente, voință, intelect). În esență, viața creștinului născut din nou are două momente:

- intrarea pe UȘĂ (crucea moment instantaneu)

- umblarea pe cale (este un proces - muncă de o viață cu suișuri și coborâșuri, care înseamnă schimbarea treptată a minții (metanoia), a motivațiilor inimii.

Ce lucruri se întâmplă imediat după convertire?

După „intrarea pe ușă” și declararea unei noi identități de „copil al lui Dumnezeu”?

În primul rând, bucuria noii identități, a conștiinței că „sunt o ființă nouă în Hristos” se vrea mărturisită. Fiecare credincios veritabil este un mărturisitor. Nu poți să fii în Hristos și să ții acest adevăr ascuns „sub obroc”, trebuie să spui, chiar dacă te va costa pierderea de prieteni, reputația, relații...

Viața de evanghelist începe imediat, nimeni nu are o scuză în a-L mărturisi pe Hristos, dacă într-adevăr Hristos trăiește în el. Evanghelizarea de bază începe cu mărturisirea Lui celor de lângă tine, fără să mai aștepți echipare specială sau deschiderea de oportunități de a vorbi pe stadioane.

Apoi, ființă nouă în Hristos înseamnă că personalitatea noastră este schimbată, transformată asemenea Lui. Începem să facem ce face El, să spunem ce spune El, să fim ca El. Să „alergăm” în El și cu El.

Și ce a făcut Hristos în esență în toată perioada Lui de slujire?

- a predicat Evanghelia

- a vindecat bolnavi

- a scos afară demonii

Un adevărat urmaș a lui Hristos, „o ființă nouă în Hristos”, va face aceleași lucruri pe care le-a făcut El și pe care ne-a poruncit și nouă să le facem! Este timpul să ne analizăm: facem cele poruncite de El sau eventual ne rezumăm la predicarea Evangheliei? Sau nici măcar atât.

A fi o ființă nouă în Hristos, înseamnă încă două lucruri:

- să ierți

- să iubești

Iertarea suntem educați să o practicăm ca o disciplină esențială. Cum stăm însă cu „iubirea”... care ne califică să ne numim fii de Dumnezeu?

Apoi, dacă ești o ființă nouă în Hristos, e important să îți însușești Cuvântul, în întregime. Îți recomand Efeseni 1:17:

„Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui.”

Sunt două cuvinte cheie:

- duh de înțelepciune (nu doar inteligență umană)

- duh de descoperire (revelație)

Și mai este încă o condiție, o consecință, a faptului că ești o „ființă nouă în Hristos” (vezi Romani 8:14):

„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.”

La care se poate adăuga, din același capitol, versetul 17:

„Şi, dacă suntem copii, suntem şi moștenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos…”

Deci cum stăm la capitolul călăuzire prin Duhul lui Dumnezeu? Sau cum te vezi în poziția de co-moștenitor a lui Dumnezeu, așezat în locurile cerești împreună cu Hristos?

Nimic nu poate fi mai important acum decât să devii fiu de Dumnezeu, „o ființă nouă în Hristos”. Mâine poate fi prea târziu. Citește și roagă-te folosind Romani 9:9-10.

Tudor Pețan

Editorialul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 14, nr. 6), din noiembrie - decembrie 2024, cu tema „Sunt o ființă nouă în Hristos”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Astăzi este ziua pe care ți-a dat-o Dumnezeu; alege să te bucuri și să te veselești în ea.

Premisa: Domnul vrea, poate și e pe cale să te binecuvânteze, pentru că ești un copil preaiubit al Lui.

Nu parcurge punctele următoare fără a citi înainte versetul din 3 Ioan 2: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău.”

Într-un comentariu biblic la acest verset simplu (din Biblia de studiu pentru o viață deplină), se scrie sintetic: „În mod normal, dorința lui Dumnezeu este ca toți credincioșii să fie sănătoși și ca viețile nostre să fie însoțite de binecuvântările Lui. El dorește ca noi să propășim, adică activitățile, planurile și țelurile noastre, ca și slujirea noastră, să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu. În acest fel, binecuvântările lui Dumnezeu, care ne vin datorită răscumpărării lui Hristos, includ atât nevoile fizice, cât și cele spirituale.”

Domnul dorește să ne meargă bine „în toate lucrurile”, în toate domeniile vieții noastre:

1. spiritual

2. al sănătății

3. al familiei

4. material/financiar

5. relațional

6. al carierei/profesiei

…prioritar fiind însă domeniul spiritual, „sporirea sufletului”, așa cum specifică simplu versetul din 3 Ioan 2, referindu-se la creșterea staturii noastre duhovnicești.

Mulți spun: „Dacă Domnul vrea să mă binecuvânteze, o va face.” Alții dau vina pe diavolul pentru orice interferență în procesul de intrare în binecuvântări. Există persoane care din falsă smerenie consideră lipsa binecuvântării și sărăcia materială drept o virtute, o falsă garanție sau un ingredient al mântuirii.

Unii se tem de noțiunile de „binecuvântare”, de „propășire”, de „prosperitate”, din cauza extremelor din zona evanghelică în ceea ce privește teologia prosperității.

Sunt însă și piedici pe care le punem noi în calea binecuvântării noastre și a celor dragi? Sau există obstacole pe care trebuie să le înlăturăm pentru a intra în bucuria și binecuvântarea Tatălui?

Iată câteva repere, condiționări, căi si modalități pe care le-am identificat în umblarea mea cu Domnul de aproape 30 de ani și de interfațare a lucrării de media Alfa Omega cu sute de credincioși, biserici, organizații, ideologii, confruntate cu aspecte ale binecuvântării:

1. Puterea cuvintelor rostite: „Viața și moartea stau în puterea limbii.”

Putem, prin cuvintele noastre, să aducem viață, binecuvântare, să rostim intrare în destin etc. Pe de altă parte, putem să blocăm o binecuvântare, să rostim necredință, să aruncăm legături ale neputinței și eșecului. Și nu este vorba doar de cuvintele rostite în timpul rugăciunilor sau inspirate/preluate din Scriptură, ci de orice cuvânt care iese din gura noastră. Să nu luăm ușor sau drept metaforă, faptul că vom da socoteală în fața Domnului pentru orice cuvânt nefolositor care iese din gura noastră. De la cartea Numeri încoace, Domnul ne învață cum să îi binecuvântăm pe copiii noștri și tot ce ține de destinul și de chemarea lor. Să nu ne temem să rostim viață peste promisiunile Domnului pentru noi; a făcut-o în ascultare și prorocul Ezechiel, rostind viață peste oasele uscate.

2. Vrăjitorie, ocultism – practicate de persoana în cauză sau de înaintași

Vrăjitoriile și practicile oculte sunt instrumente demonice care blochează binecuvântările, aduc suferințe, dezbinări, confuzie, ruperea relațiilor, alinieri nepotrivite, dependențe, mai ales dacă au câștigat un drept legal în viața acelei persoane prin păcat personal sau al înaintașilor. Din momentul în care ești născut din nou, și ești copil de Dumnezeu, ai autoritate asupra puterilor întunericului. Folosește-o!

3. Forme de idolatrie clasică sau modernă - dintre acestea banul, sau mai exact, dragostea de bani, poate fi un idol la care să te închini. Nu te aștepta ca Domnul să binecuvânteze o persoană care se închină la un obiect sau entitate mai mult decât la Domnul (nu e vorba aici de icoane, ci de bunuri materiale, carieră, membru din familie, propriul eu, lideri, televizor, telefon, dependențe, pornografie, propria imagine, performanță).

4. Existența unor forme de blestem peste finanțele tale, peste casa ta, peste rodul muncii mâinilor tale. Împreună cu oameni ai rugăciunii, cu discernământ și slujire profetică, identifică blestemul, anulează-l, rupe-l, întrerupându-l în dreptul tău.

5. Zeciuiala nedată

   Persistă încă în multe comunități creștine înțelegerea nebiblică privind partea care trebuie dată Domnului din veniturile tale (începând cu 10% din veniturile financiare). Biblia ne spune că 10% nu este doar un procent din bugetul nostru lunar, sau din încasări din diferite tranzacții, pe care îi dăm Domnului, ci sunt …. banii Domnului! Pe care dacă nu îi dăruim, e ca și cum i-am fura de la Domnul, intrând sub blestem. Scriptura ne spune că acești 10% trebuie dați acolo de unde ne vine hrana spirituală, de obicei comunitatea creștină din care facem parte.

6. Principiul primelor roade

     Tot mai mulți creștini din România împlinesc și această condiție biblică pentru a intra în binecuvântări depline, onorându-L pe Dumnezeu cu o parte din primele roade din munca ta (fie bani, fie produse). Și Dumnezeu nu rămâne dator.

7. Neiertarea poate bloca binecuvântările

   „Lasă-ți darul la altar și du-te să te împaci, și să îți ceri iertare” (parafrazat), ne poruncește Domnul. Nu putem contraargumenta cu împlinirea tuturor celorlalte cerințe biblice (inclusiv zeciuiala, dărnicia, facerea de bine) dacă în inima noastră nu am acordat iertare unei persoane, biserici, lucrări, instituții sau unui lider. Iertarea este o condiție obligatorie, atât pentru vindecarea divină, cât și pentru binecuvântări pe toate planurile.

8. Neonorarea părinților și a liderilor spirituali, a „unșilor Domnului”, nu este plăcută lui Dumnezeu și blochează binecuvântările. Atât în ceea ce privește sănătatea noastră (viața lungă) cât și a binecuvântărilor în celelalte domenii. Ultimele versete din Vechiul Testament vorbesc despre restaurarea relațiilor dintre copii și părinți, părinți și copii, ca o sugestie clară privind intrarea deplină într-o zonă a binecuvântărilor divine și ca o avertizare a pericolului intrării sub blestem.

9. Existența unui blestem peste finanțe, peste posesiunile tale materiale. Aceste blesteme pot veni pe linie generațională sau pot fi inițiate în viața curentă prin vrăji, practici oculte. De asemenea, pot fi blesteme conștiente, sau de cele mai multe ori inconștiente, rostite cu gura noastră peste noi înșine, peste alte pesoane, bunuri, situații, proiecte.

10. Onorarea și binecuvântarea Israelului – poporul creat și ales de Dumnezeu „Cine te va binecuvânta va fi binecuvântat și cine te va blestema va fi blestemat”, le spune clar Dumnezeu tuturor celor care de-a lungul istoriei s-au interfațat sau intră în conexiunea cu poporul evreu. Acest verset este cu atât mai provocator pentru noi, creștinii de azi, cu cât înțelegem că suntem „altoiți” în tulpina măslinului, că sub nicio formă Biserica nu a înlocuit Israelul după răstignirea lui Hristos și că planul Domnului cu Israelul merge mai departe.

Progresul tehnologic extraordinar al Israelului, fără explicație logică și protecția supranaturală a Israelului ne fac să înțelegem că mâna binecuvântată a lui Dumnezeu este asupra lor. Și dacă vrem să fim binecuvântați ca persoană, familie, biserică, organizație, ca națiune română, este o condiție obligatorie să fim un canal de binecuvântare pentru Israel: prin rugăciune, financiar, ca poziționare a bisericii sau națiunii, dar mai ales în inima noastră.

Alinierea României la planul Domnului cu Israelul este o cheie majoră a binecuvântării și protecției țării noastre în această vreme.

11. Iubește ce iubește Dumnezeu și nu accepta ceea ce Dumnezeu nu iubește și nu acceptă - și Dumnezeu va onora poziția fiecăruia, chiar dacă pe moment pentru unii va părea o pierdere, o limitare a posibilităților, o reducere a modalităților de expresie (inclusiv prin media, în cazul nostru) și implicit o posibilă reducere a suportului financiar. Sunt două domenii importante aici:

• să nu oprimi pe cel nevinovat, fără ajutor sau fără glas (fie orfan sau prunc nenăscut, fie văduvă sau bătrân).

• să iubești familia naturală așa cum a instituit-o Dumnezeu: dintr-un bărbat și o femeie.

12. Promisiunile neonorate pot anula sau întârzia binecuvântările pregătite de Dumnezeu în viața ta. „Da-ul tău să fie da, și nu să fie nu”. Să nu-ți schimbi promisiunile sau angajamentele chiar dacă omenește îți dai seama că ești în pagubă. Domnul te va onora și va restitui ceea ce aparent ai pierdut.

13. „Nu aveți pentru că nu cereți” - verset care ne vorbește despre importanța rugăciunii în procesul de binecuvântare. Sunt promisiuni care nu vin în ființă decât după rugăciune, post și mijlocire. Uneori, chiar prin confruntare spirituală la nivel înalt. Prin atenționarea „sau cereți cu gând să risipiți”, Domnul ne spune că vede inima noastră, motivația, planurile, dorința de a-L onora sau nu cu tot ce El ne dă.

14. Binecuvântat ca să fii o sursă de binecuvântare. Indiferent de argumentele tale, El îți cunoaște intențiile, calculele, modalitatea în care ai de gând să folosești o binecuvântare pe care ți-o trimite.

15. Fii credincios cu resursele încredințate anterior, chiar dacă sunt mai puține decât ți-ai fi dorit în acel moment. Și poate sunt și în proprietatea altuia... Domnul nu îți dă mai mult decât după ce ți-ai dovedit onestitatea și loialitatea în administrarea a ceea ce ai primit deja în grijă. Mai ales dacă acele resurse sunt aparent „ale altuia”, credincioșia ta este cu atât mai importantă și condiționează binecuvântari și împliniri ale dorințelor inimii tale.

16. Nu desconsidera vremea când „semeni cu lacrimi”, investești sacrificial, iei decizii dureroase ca să-L onorezi pe Dumnezeu sau să asculți poruncile Lui. Pentru această categorie, Domnul are un mod aparte de binecuvântare, aducând un sezon de seceriș cu bucurie.

17. Roagă-te și binecuvântează-i pe cei din dregătorii: liderii tăi din biserică, lucrare, oraș, națiune (pentru înțelepciune, integritate, revelație, protecție) pentru că de binecuvântarea care vine peste ei depinde și binecuvântarea care vine peste tine și casa ta.

18. Legalismul și religiozitatea – două piedici spirituale care împiedică intrarea în binecuvântări. Identifică formele de legalism religios din viața ta, și roagă-te pentru înlăturarea lor din calea binecuvântărilor pregătite pentru tine. Câteva lucruri la care să meditezi: sărăcia nu este o virtute, nivelul spiritual nu este un motiv de mândrie, poziția socială nu este o piedică în a sluji „cu ștergarul” asemeni lui Hristos, apartenența la un cult sau confesiune nu ne face mai sfinți, banii din cont nu sunt o garanție pentru ziua de mâine.

19. Zeciuiala, dărnicia, facerea de bine, semănatul într-un pământ roditor. Clarifică-ți cele 4 noțiuni. Dacă e posibil, discută cu liderii din biserica ta. Dacă nu primești răspunsuri pe acest subiect, încearcă să îți definești un mod de raportare biblic, știind că:

• zeciuiala reprezintă 10% din venitul tău, și care aparține Domnului

• dărnicia, facerea de bine, semănatul într-un pământ roditor – sunt resursele tale, ca individ sau familie (din cei 90% rămași pentru tine) pe care să le folosești pentru a binecuvânta pe alții, alte lucrări, pentru a împlini nevoi sau pentru extinderea Împărăției.

20. Lipsa binecuvântării, a abundenței, a răspunsurilor, a resurselor este de cele mai multe ori cauzată de cel rău, direct sau prin oameni. Dar poate fi îngăduită temporar în viața ta de Dumnezeu, ca să te apropie de El, să te atenționeze, să-ți întărească credința, să-ți stimuleze creșterea spirituală, să te pregătească pentru un mai mare nivel de slujire, ca să-ți arate importanța dependenței totale de El.

21. Cea mai mare binecuvântare – cunoașterea lui Dumnezeu! Cea mai importantă dimensiune a vieții noastre: garanția că vom trăi veșnicia cu El.

      Sursa binecuvântării noastre, pe toate planurile, este El, care ne spune să ne încredințăm toate lucrurile, planurile în mâna Lui, „să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” și toate              celelalte binecuvântări vin pe deasupra, ca o consecință.

22. Identifică cu discernământ în Sfânta Scriptură și alte modalități prin care Domnul poate să te binecuvânteze, căi despre care se vorbește mai puțin sau doar în parte în bisericile noastre (acte profetice, scoaterea vaselor goale pentru ca Domnul să le umple, umblare/pășire pe teritorii pe care Domnul ți le dă, momente când treci de la cerere la mulțumire sau la rostire în credință, implicarea angelică, revendicarea teritoriului, înțelegerea autorității spirituale peste zone și domenii, ungerea cu untdelemn, altfel decât pentru vindecare divină, accesul la tronul divin) și acționează după cum Duhul Sfânt te călăuzește.

23. Lipsa de unitate

     Dumnezeu nu binecuvântează familia, biserica, organizația unde este dezbinare. Într-o vedenie, Domnul ne-a arătat un avion al binecuvântării care încerca să aterizeze pe o pistă care simboliza unitatea. Dacă acea pistă este fisurată sau redusă ca dimensiuni, aterizarea este imposibilă sau îngreunată.

Da, putem fi binecuvântați în toate domeniile vieții noastre, în cel spiritual, financiar, relațional… dar nu înseamnă că vom fi scutiți de necazuri, de opozitii, de atacuri, dezamăgiri, adversități, pe multe planuri. El însă ne spune: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”

Și încă un gând legat de țara noastră: Domnul ne-a confirmat, ne-a îndemnat să vorbim ca lucrare de media creștină despre binecuvântare (și Domnul a vorbit în umblarea și slujirea lui pe Pământ despre bani și posesiuni materiale, mai mult decât despre alte aspecte teologice) la nivel individual și național pentru că El vrea să transforme Români. Dintr-o națiune aflată la capătul listei Europei ca potențial economic, El vrea să o facă o platformă de binecuvântare pentru multe țări. Ca platfomă de misiune, de susținere a multor lucrări creștine, ca bază spirituală pentru vestirea Evangheliei și pregătire a revenirii Domnului.

Fiți binecuvântați!

Tudor Pețan

Președinte – Alfa Omega TV

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 4), din iulie - august 2022, cu tema „Cum poți fi binecuvântat”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista