Săptămâna trecută am avut un vis în care o familie era pe punctul de a pierde tot ce aveau. Afacerea lor era în procesul lichidării iar oamenii stăteau la rând să-și redobândească partea din capital care li se cuvenea. Am văzut 2 băieți micuți care erau lăsați în voie, cărora nu li s-au dat prea multe explicații motiv pentru care acum erau foarte confuzi. Îi văd stând în dormitoarele lor, fiind foarte închiși în ei înșiși și supărați. Rafturile lor de cărți sunt goale și chiar nu pot înțelege ce se întâmplă. Părinților, care vă aflați în mijlocul problemelor stresante și a listelor de responsabilități, v-ați neglijat cei 2 băieți ai voștri! Este timpul să faceți din ei prioritatea voastră, iubindu-i, asigurându-i de dragostea voastră doar fiindu-le în preajmă.
Avem nevoie să-I aducem mulțumiri lui Dumnezeu în fiecare zi pentru ce a făcut în viețile noastre prin lucrarea Sa de la cruce. Nu suntem în stare să înțelegem pe deplin cât de mare este dragostea Lui pentru noi, harul și mila Sa. Avem nevoie să ne punem azi următoarea întrebare: Dacă El nu ne-ar fi salvat dându-Și viața pentru noi, unde am fi ajuns noi? Ca și preaiubiți ai Lui, haideți să nu desconsiderăn niciodată MÂNTUIREA pe care am primit-o în dar!
Sunt persoane care se zbat să găsească drumul cel drept, drumul care Dumnezeu îl are pregătit pentru ei și pentru copiii lor. Îl aud pe Domnul spunând: “în timp ce tu strigi către Mine, Eu îți voi întoarce inima spre căile Mele și vei începe să umbli pe calea pe care am pregătit-o pentru tine. Dacă Mă vei lăsa să-ți îndrept inima în direcția Mea, uși se vor deschide pentru tine și vei avea parte de favoare. Apoi vei vedea că inima ta va fi aliniată după inima Mea, și calea ta va fi aliniată după căile Mele pe care bunătatea și binecuvântarea te vor însoți.
Am avut imaginea unui copac a cărui umbră acoperea o suprafață destul de mare. La umbra acestui copac erau așezate scaune confortabile care erau însă goale. O mulțime de oameni alergau în jurul copacului și pe lângă scaune. Domnul îți spune că El dorește să-ți faci timp și să te așezi la umbra copacului, să intri în odihna Lui și să-I îngădui să aducă El soluții pentru viața ta ocupată.
Am văzut un rând de pomi... cu trunchiurile înalte, având ramuri cu frunze doar la vârf. Un pom din fața rândului se legăna, aplecându-se încoace și-n colo în bătaia vântului. Ceilalți pomi nu se aplecau deloc la vânt.
Continui să-L întrebi pe Dumnezeu... de ce oamenii din jurul meu, care trec prin aceleași circumstanțe ca și mine, rămân în picioare, pe când eu mă clatin atunci când suflă vântul peste mine? Ești uman, deci nu fii prea aspru cu tine însuți comparându-te cu alții despre care întrebi: DAR ei? ... ei sunt înrădăcinați adânc în Cuvântul Meu care nu se schimbă. Dumnezeu îți spune să sapi adânc și să-ți fixezi rădăcinile în Cuvântul Lui, căci făcând așa ele vor crește atât de adânc încât nu te vei mai clătina în bătaia vântului. Cu cât te adâncești mai mult în Cuvântul MEU statornic, cu atât mai adânc vor crește rădăcinile tale. Vei crește mai mult în credință în ce privește purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de tine, în ce privește direcția care El ți-o dă, iar când vânturile vor sufla peste viața ta... tu vei rămânea înalt, neclintit și nu te vor apleca indiferent cât de puternică va fi furtuna.