Am auzit bătăile inimii. Foarte frumos... Era seară. Venisem de la servici și am cumpărat un test de la farmacie, l-am făcut, și a ieșit pozitiv. L-am sunat pe prietenul meu. În momentul acela eram amândoi de acord că vom ține copilul. După care el s-a răzgândit, nu se simțea pregătit, îl scotea din ritmul lui de viață, și să ne mai gândim, că există alte soluții. Pentru mine însă avortul nu era o soluție, ci un mare Nu.
Eram studentă în anul 2, aveam 20 de ani, aveam un prieten de un an și ceva, primul meu prieten. La ecografie, medicul mi-a zis că sunt însărcinată. Medicul ne-a zis „copii, mai gândiți-vă dacă vreți să faceți avort, sunteți tineri, poate vreți să vă căsătoriți”. Dar nici prin cap nu mi-a trecut asta. Eram în anul doi de facultate, consideram ca asta mi-ar distruge viitorul, că nu aș putea termina facultatea, că aș distruge viețile mai multor persoane.
Simplul fapt că îți pui această întrebare arată că ești pe drumul ce bun! Dacă nu ți-ai fi pus această întrebare, ar fi fost o mare problemă, deoarece acest lucru ar fi arătat despre tine că vezi avortul ca ceva normal, nesemnificativ, care nici nu te marchează. Dar, odată ce ai pus întrebarea „ce sa fac?”, ai nevoie de un răspuns.
Indiferent cum ai rămas însărcinată, fie erai căsătorită și ai rămas însărcinată cu soțul, fie în afara căsătoriei, într-o relație extraconjugală, faptul că ai făcut avort, nu e un lucru bun!
Te gândești dacă să păstrezi copilul sau să apelezi la avort? Copilul odată conceput, este viață. „Să nu ucizi” este una din cele 10 porunci. Iar în Psalmul 139, ni se spune că Dumnezeu veghează asupra sarcinii încă dinainte de a se fi născut copilul. Cuvântul lui Dumnezeu spune despre copilul nenăscut încă: „Când nu eram decât un plod, ochii Tăi mă vedeau.” Deci, înaintea Lui, copilul nenăscut este viață. Și medicina recunoaște acest lucru. Odată ce oul este fecundat, e viață. Chiar dacă trupul nu este format în totalitate, embrionul e viață.
Conform unui studiu realizat în peste 150 de centre medicale, în 2004, în jur de 4000 de bebeluși au fost abandonați în maternități imediat după naștere, sau 1,8% din totalul de nou-născuți. (Ministerul Sănătății și UNICEF)
An de an, mii de copii sunt abandonați în maternități și instituții în România. Mamele ce își abandonează copiii sunt în general foarte tinere, fără educație și trăind în sărăcie, multe abuzate sau exploatate, și în general simțindu-se nesigure, fără ajutor și abandonate la rândul lor. Adesea, familiile și comunitățile lor le-au întors spatele chiar atunci când aveau nevoie disperată de sprijin și dragoste necondiționată.