Peter Horrobin povestește despre sacrificiile de timp și resurse, dar și despre provocările relaționale, în special despre cum prietenii pot deveni dușmani atunci când începi să faci lucruri mai profunde în credință, cum ar fi scoaterea demonilor.

Peter Horrobin subliniază că primul pas pentru a deveni discipol al lui Isus este să Îl cunoști personal și profund, nu doar ca o figură religioasă. Atunci când Îl cunoști pe Isus în acest mod, înțelegi că nu ești al tău, ci că ai fost cumpărat cu un preț, iar acest preț este sacrificiul Lui pe cruce.

(Mircea Graur, „InHim Ministry” - Cluj-Napoca)

Cred că unele lucruri s-au pierdut mai ușor și din cauză că nu sunt dintre cele mai plăcute. Fiind într-un război spiritual pe care mulți nici nu îl recunosc ca atare, a avea de-a face cu duhuri rele, cu duhuri ale răutății, pare un domeniu mai dezagreabil. Și probabil din cauza asta s-au pierdut multe din dimensiunile Evangheliei, de fapt.

Dacă te uiți cu atenție, în Evanghelie Îl vezi pe Domnul Isus dând învățătură și după aceea făcând vindecări și eliberări, scoțând draci și toate astea. Chiar și pe ucenici îi vezi primind același mandat: mergeți și propovăduiți Evanghelia Împărăției, scoateți draci, vindecați bolnavi, vindecați leproșii, înviați morți și așa mai departe. Nu este numai mântuirea. Cineva spunea foarte frumos că Isus Hristos a mântuit tridimensional: duh, suflet și trup. Pe El nu l-a interesat numai sufletul. Sigur că, dintr-un punct de vedere, sufletul rămâne veșnic și după moarte sufletul se duce în prezența lui Dumnezeu ca să-i fie ales locul veșnic, adică poate să petreacă veșnicia împreună cu Domnul sau să aibă o veșnicie în chinuri. Dar Domnul a avut în vedere toate dimensiunile omului și niciodată nu a desconsiderat cererea cuiva pentru vindecare, ci, dimpotrivă, plin de dragoste, n-a refuzat pe nimeni să îl vindece. N-a refuzat pe nimeni să îl vindece printr-o eliberare. Și a arătat puterea pe care o are omul atunci când lucrează în echipă cu Domnul Isus.

Și toate acestea au făcut ca lucrarea să rămână într-un stadiu mai latent, sau să fie abordată numai în anumite sfere. Chiar m-a întrebat cineva: „De ce să te ocupi de așa ceva, că nu e un domeniu plăcut, poate ai și probleme… ” Este și o oarecare teamă pentru care implicarea în războiul spiritual e privită cu reținere.

Dacă ne uităm cu atenție, vedem că suntem într-un război spiritual. Există o Împărăție a luminii, a lui Dumnezeu, și o împărăție a întunericului. Există, de asemenea, locuri cerești despre care Scriptura vorbește. La fel sunt îngeri buni sau răi în jurul nostru, pe care nu îi putem vedea, dar le observăm acțiunile. În felul acesta, știi ce duhuri îi animă pe unii, sau poți să bănui, care fac lucruri ce nu se potrivesc cu statutul de om creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Eu cred că omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu cum spune Scriptura și ar trebui să-L reflectăm pe El în caracter, în comportament și în toate aspectele.

Dacă Dumnezeu îți spune să te împotrivești diavolului, tu trebuie să-L asculți pe Dumnezeu, nu să te temi. Mulți se tem de Dumnezeu, dar nu se împotrivesc diavolului. Nici nu ascultă de Dumnezeu și nici nu Îi caută căile să vadă de ce nu pot fi binecuvântați pe anumite domenii, și nici nu știu să se împotrivească diavolului și să îl alunge, în numele Domnului Isus.

(Marjorie Cole, scriitoare, fondatoare „Life Recovery”)

Există cinci modalități prin care dăm permisiunea sau încheiem un acord cu Vrăjmașul care permite transferul genetic de nelegiuire și consecințele acestuia de la o generație la următoarea. Acestea sunt: acordurile conștiente, inconștiente sau subconștiente, acordurile pasive, acordurile bazate pe jurăminte și pe consimțământul subînțeles.

            În acordul conștient suntem conștienți de faptul că încheiem un acord. În acordul subconștient, nu suntem conștienți că încheiem un acord. Acordurile subconștiente formează baza multora dintre primele noastre acorduri. În momentul în care venim pe lume, chiar înainte să ne naștem, suntem în acord cu circumstanțele și încheiem acorduri cu mediul nostru înconjurător bazat pe sentimentele și percepțiile noastre care sunt apoi generalizate să ne formeze așteptările viitoare cu privire la viață.

            De exemplu, copiii care se nasc cu cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului vor începe să creadă că viața este grea, deoarece „de fiecare dată când încearcă să facă progrese, sunt trași înapoi”. Copiii născuți prin cezariană vor îmbrățișa un sentiment de neputință și blocare. Ei vor crede că au nevoie de cineva care să-i ajute să răzbată în viață.

            Copilul care este batjocorit în școală va începe să creadă că este lipsit de apărare și că ceva nu este în regulă cu el. S-ar putea să ajungă la maturitate să fie mânios și să se teamă de oameni. Toate aceste experiențe subconștiente creează tipare care adeseori îi urmează în mod silențios pe copiii până la vârsta adultă. Aceste tipare modelează și direcționează înțelegerea lor și îi programează să se ocupe de viețile lor în anumite moduri.

            Acordurile pasive permit acordurilor din trecut să rămână, deoarece noi nu luăm nicio decizie de a schimba lucrurile. Frica, apatia, necredința și lipsa viziunii mențin starea actuală în care sunt și îi blochează pe oameni, de la o generație la următoarea, în rutina familiară. În cele din urmă, neluarea unei decizii înseamnă că am luat decizia ca lucrurile să rămână așa cum sunt sau ca acestea să degenereze de la sine, deoarece nu căutăm să luăm o decizie de a corecta lucrurile.

            Acordurile bazate pe un jurământ sunt cele la care face referire Isus în Matei 5:37, unde a spus: „Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău”. Când facem un jurământ, există un demon desemnat sau atașat acelor cuvinte care ne ține legat de acesta. Suntem poziționați apoi pe masa de tortură a diavolului, unde un adversar face să ne fie imposibil să împlinim acel jurământ. Cel rău vrea să ne păstreze în strânsoarea lui în timp ce își bate joc de noi și ne chinuie pentru că am încercat să ținem acel jurământ. Pentru a demola o întăritură care are legătură cu un jurământ, trebuie să ne pocăim de promisiunea sau jurământul pe care nu le-am putut ține și apoi să poruncim „demonului-păzitor al jurământului” să plece.

            Consimțământul subînțeles este probabil metoda cea mai subtilă și preferată a Diavolului de a ne prinde în cuvintele noastre și de a distorsiona lucrurile ca să ne prindă prin implicare. De exemplu, când suntem de-acord cu faptul că am făcut ceva greșit și că suntem vinovați, prin implicare, suntem de-acord și cu faptul că „merităm să fim pedepsiți (suferință), nu merităm lucruri bune (sărăcie) și că suntem răi (infirmitate)”. Vrăjmașul ne păcălește să păcătuim și apoi prin implicarea noastră, folosește acordul nostru și recunoașterea păcatului ca să distorsioneze recunoașterea și să o preschimbe în acord din partea noastră că am făcut ceva greșit și că merităm să fim pedepsiți. Pedeapsa este definită în dicționar ca suferință.

            În al doilea rând, dacă recunoaștem, prin implicare, că suntem vinovați, admitem și că nu merităm lucruri bune. Prin urmare, Satana se simte justificat să ne îndepărteze binecuvântările de la Dumnezeu, după care urmează sărăcia. Al treilea acord pe care-l încheiem cu vinovăția transmite faptul că suntem răi. Acest lucru permite infirmității și bolii să pătrundă în trupul nostru printr-un sistem imunitar compromis.

            Vrăjmașul ne-a pus trupul în opoziție împotriva noastră. Astfel, prin faptul că suntem de acord cu vinovăția, suntem de acord, prin implicare, și cu suferința, sărăcia și boala. Am putea spune că vinovăția are trei prieteni – suferința, sărăcia și neputința – iar când intrăm în acord cu ea ne poziționăm să fim vizitați de ei. Pocăința și mărturisirea păcatelor sunt remediul biblic pentru fiecare păcat pe care-l săvârșim. Judecățile demonice nu sunt metoda lui Dumnezeu de restaurare. Sângele lui Isus este!