• English
  • Contact
  • Cartea Cărților
Rugăciune
TV LIVE
AOTVi
AOTV Transition
  • Acasă
  • Alfa Omega
    • Cine suntem și ce facem
    • Ce spun alții despre AOTV
    • Noutăți Alfa Omega TV
    • Proiecte - Cum poți fi parte?
    • Donează
    • Campanii media
    • Aplicația mobilă AOTV
    • Newsletter email
    • Revista AOTV Magazin
    • Pagina de Facebook AOTV
  • Canal TV
    • Programul AOTV
  • Donează
În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni... (Psalmul 65:5)

În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni... (Psalmul 65:5)

Vindecare

Rugăciunea are putere

Anca Vicovan este mamă a 7 copii și de-a lungul vieții a fost marcată de pierderea unui băiețel în 2009, iar câțiva ani mai târziu fetița ei a ajuns la terapie intensivă, iar medicii nu i-au mai dat șanse la viață.

Noi, ca oameni, am vrea tot timpul ca Dumnezeu să facă minuni atunci când vrem noi, cum vrem noi și cu cine vrem noi. Dar în suveranitatea Lui, El știe mai bine. În 2009, când mi-am pierdut băiețelul, n-am putut înțelege lucrul acesta și am fost mâhnită și de multe ori am cârtit. A venit 2017, când am avut probleme cu fetița și, medical vorbind, nu avea nicio șansă la viață. Văzând prognosticul dat de medici, am spus că nu are cum să trăiască. Am ajuns cu ea la Suceava, la terapie intensivă-neonatologie. Acolo, două doamne doctor au avut grijă de ea, dar nu mi-au dat nicio șansă ca fetița să-și revină. Au spus că dacă Dumnezeu vrea să facă o minune, poate, dacă nu, ei ca medici fac tot ce știu.

Atunci am făcut ungerea fetiței. Eu, sincer, nu am vrut, dar soțul meu a spus că pe baza credinței lui, să se facă ungerea. După acest act, la câteva ore, fetița a început să se simtă din ce în ce mai rău. Știam că în urma ungerii se va da o luptă puternică pentru viața ei și știam că va urma acest lucru. Țin minte că m-am rugat și am spus: „Doamne, dacă în 2009 n-am acceptat voia Ta, și am avut multe luni în care am pus multe întrebări, acum spun să se facă voia Ta.”

În seara respectivă, doamna doctor m-a întrebat dacă doresc să mă anunțe când moare sau să lase până dimineața. I-am răspuns că în momentul când moare aș vrea să știu. Dimineața, a venit doamna doctor să mă anunțe că copilul trăiește, încă nu a murit, dar să nu mă bucur deoarece nu a ieșit din situația grea. Dar copilul nu a murit. Am stat pe terapie intensivă mai mult timp cu ea. Doamna doctor mai în vârstă mi-a spus că ceea ce Dumnezeu vindecă, rămâne vindecat. Când oamenii spun că nu mai au ce să facă, Dumnezeu are ultimul cuvânt. Și, într-adevăr, este o minune. După 2017 văd viața altfel, mă bucur altfel. Mi-am schimbat perspectiva asupra vieții.

Cel care dă zile este Dumnezeu

Bogdan Chițescu s-a născut într-o familie de creștini după Evanghelie, în Iași. Deși a mers la adunare de mic copil și a crescut în biserică, cunoscând Cuvântul lui Dumnezeu, a resimțit presiunea societății și a observat diferențele dintre el și „ceilalți”. A plecat în armată și a fost încorporat pentru Securitate. Deoarece era „pocăit” a fost mutat la arma Pompieri. Acest apelativ, „pocăit”, l-a urmărit pe toată perioada stagiului militar. După ce și-a întemeiat o familie, Bogdan a fost diagnosticat cu o boală gravă.

În 1982 m-am căsătorit și avem trei copii. Am fost student la Facultatea de Textile din Iași, lucram la un combinat de fibre sintetice aici, dar în 1983 m-am îmbolnăvit de un cancer și a trebuit să întrerup. Când am plecat de la spital, medicul care m-a tratat era o doctoriță și mi-a spus: „Tinere domn, dumneavoastră pentru că nu ați fost foarte atacat, organismul nu a fost foarte epuizat, nu ați consumat tutun și alcool, probabil că boala va reveni cam, cartea spune cinci ani, dar noi spunem zece ani.” Dar eu i-am răspuns: „Doamna doctor, cel care dă zile e Dumnezeu. Noi le luăm și Îi mulțumim pentru ele.” Și au trecut 41 de ani și boala nu a revenit. Sunt de o seamă, pot să spun, din punctul ăsta de vedere, cu fiica mea care s-a născut atunci când m-am întors acasă de la spital.

Domnul Isus s-a implicat direct

În casa părintească a lui Ionel Ilaș a fost o crâșmă, dar el nu a fost atras de consumul de alcool și de țigări. În schimb, a fost atras de Dumnezeu „ca un magnet”. Botezul nou-testamental l-a făcut într-o seară de iarnă, în luna februarie, în râul Suceava. Ionel Ilaș mărturisește despre o situație în care a avut mâna pusă în ghips.

Citeam în Biblie cum Domnul Isus s-a implicat direct: „Eu fac, Eu te ajut, Eu toate lucrurile le fac noi, prin Mine pentru că nu poți singur, fără Mine nu poți face nimic… ” Așa a spus Domnul. Și totdeauna m-am încrezut în El și când am avut o boală. Am fost cu mâna ruptă și fiind o fire neliniștită, mai tăiam din ghips. Când mă durea puțin tăiam din ghips fără să știe soția. Și când am scos ghipsul la Rădăuți, am făcut o radiografie imediat, și s-a văzut că mâna nu era vindecată bine, ci a rărmas o distanță între oase. Dar nu mă durea. Mi-a dat ghipsul jos și mâna era toată inflamată cu puncte roșii. Doctorul a venit la mine și mi-a spus să nu mă sperii și să nu mă opresc la Suceava, ci să merg la Cluj sau la Iași pentru că trebuie făcută o operație. Acum ce să fac? Eu m-am temut totdeauna de doctori, deoarece știam că e durere...

Am venit acasă, mâna era legată, era inflamată, mi-am dat cu oximed și m-am culcat. La ora două m-am trezit și am stat de vorbă cu Dumnezeu, așa cum stau cu dumneavoastră. Îi spuneam: „Doamne, mâna asta e făcută de Tine. Eu sunt făcut după chipul și asemănarea Ta. Tu știi că eu mă tem de doctori. Știu că n-am scapare și trebuie să mă merg la operație. Dar te rog, fă Tu cumva să nu mă doară nimic, să nu simt durere, să nu-mi fie frică de doctori.” Dimineața, când m-am trezit, mâna nu mai era roșie. Am început să mișc degetele. L-am sunat pe doctorul meu ca să mă primească la urgențe, la Suceava, dar m-a amânat pentru că era în concediu. Când a revenit și am mers la el, m-a trimis să mai fac un film și apoi a comparat cele două radiografii. Apoi m-a întrebat: „Dumneata vrei operație?” „Domn' doctor, ferească Dumnezeu, am spus eu, nu-mi trebuie operație.” Și mi-a explicat că mâna s-a prins, dar oasele nu s-au lipit perfect dar dacă doream să fie mâna mea ca în tinerețe putea să mă opereze. Acum car pietre cu roaba fără probleme. Cum să nu-I mulțumesc lui Dumnezeu? Cum să nu-I mulțumesc dacă am văzut vindecarea cu ochii mei?

Fiecare zi e un dar de la Dumnezeu

Felicia Cruț s-a născut într-o familie de creștini penticostali. A crescut învățând principiile vieții creștine, mergând la școala duminicală și la întâlnirile pentru copii. La vârsta de 11 ani, în urma unui accident, s-a îmbolnăvit de diabet și a urmat o perioadă grea pentru Felicia. Lucrurile s-au agravat în timp și au condus la alte probleme de sănătate.

Există un Dumnezeu care vede totul, știe totul și ne ține în fiecare zi. Sunt 33-34 de ani de boală. Pot să spun că sunt multe momente când ești foarte jos. Au fost multe momente în care am simțit fiorul morții și îmi aduc aminte perfect unul dintre momente când m-am întors cu fața la perete și am cerut Domnului zile și viață. Și Dumnezeu a fost credincios și a răspuns. Și multe, multe zile de spitalizare, cu analize foarte proaste, cu momente foarte grele, când mergi la medic și îți spune: „O, uite, nu arată foarte bine lucrurile astea, să știi că o să urmeze ceva mai rău, o să cadă și următoarele organe...” Înveți dependența de Dumnezeu și spui că toate sunt în mâna Lui. A fost o perioadă în care am zis: „Doamne, de ce, de ce mie, de ce eu, de ce?” Și mi-am dat seama că lucrurile astea personal nu îmi fac bine pentru că nu pot găsi un răspuns. O nouă zi e o nouă zi de har și Dumnezeu spune că ne dă putere pentru fiecare zi. Așa că primesc fiecare zi ca pe un dar de la Dumnezeu.

Îmi aduc foarte bine aminte de un moment de acum 4-5 ani de zile. Am avut o problemă gravă la picior, s-a infectat și din cauza diabetului devenise o situație complicată și bineînțeles că medicii au fost foarte alertați. Pentru că trebuiau să-mi scobească osul, să n-ajungă infecția la călcâi, medicul m-a întrebat: „Rămâi acum sau vii mâine, dar îmi spui repede să nu pierdem mult timp, că e aglomerat la ușă.” Am spus că am nevoie să mă gândesc, am ieșit și m-am rugat Domnului: „Doamne, ce trebuie să fac?” Am simțit îndemnul Duhului Sfânt să plec acasă. Mi-a fost un pic teamă că lucrurile se pot agrava, dar am plecat acasă și au fost multe rugăciuni pe care le-am înălțat către Dumnezeu, dar știu că El a fost prezent, a auzit și îmi pare bine că am ascultat acea șoaptă a Duhului Sfânt și am plecat acasă. Și astăzi Îi mulțumesc că am două picioare cu care pot să conduc, pot să-mi fac treburile, alerg. Putem alege: ori ești bucuros și mergi înainte cu bucurie, ori te plângi și aștepți mila celorlalți. Eu am zis că vreau să ajut acolo unde cred că este o nevoie și o pot împlini.

Dumnezeu lucrează cu semne și minuni

Dumnezeu lucrează cu semne și minuni

Vindecare

Jim Woodford, vindecat în mod supranatural de boala Guillain Barre

Nu doar că m-am întors din morți, ci sufletul meu și-a recăpătat speranța

Am trăit ceea ce credeam eu că e visul americano-canadian. Aveam o carieră și afaceri prospere. Totuși, în toiul nopții, mă trezeam cu o dorință puternică înăuntrul meu. Credeam că aceasta înseamnă că am nevoie de mai multe lucruri.

În majoritatea cazurilor, Guillain Barre este o boală fatală, aceasta înseamnă deteriorarea nervilor la nivelul creierului. De la tipul care pilota avioane și conducea mașini tari, am devenit total dependent de asistente și de soția mea. M-am învățat să clipesc din câte un ochi, pe rând, din cauza durerii. Fiecare clipire era dureroasă, nu doar pentru ochi, ci pentru tot corpul.

Pentru a putea dormi măcar două-trei ore pe noapte, am început să iau mai multe pastile decât era nevoie. Odată, când voiam să ies din camionetă, am văzut o cutie de medicamente. Trebuia să știu că îmi fac rău, dar eram obsedat de dorința de a pune capăt durerii. Am luat ultimele pastile atunci, fără să-mi planific aceasta. O senzația de arsură mi-a cuprins tot corpul, am știut că am făcut o greșeală catastrofală. Am strigat: „Doamne, iartă-mă!” Am strigat dinăuntrul meu, o parte din mine de care nici nu eram conștient. Ca pilot, am mai dat ochii cu moartea de câteva ori, dar nu m-am speriat. Totuși, în ultimele nanosecunde din viața mea, am simțit puternic că mi-am irosit viața frumoasă pe care mi-a oferit-o Creatorul și că nu L-am onorat prin ea.

Am simțit că durerea îngrozitoare, pe care am suportat-o ani la rând, din cauza bolii, nu mai era. M-am simțit mai plin de viață decât înainte. Am ieșit din mașină, m-am uitat spre camionetă și am văzut pe cineva în ea. În clipa când mi-am dat seama că tipul din camionetă eram eu, a fost îngrozitor.

Am început să mă înalț. Eram îngrozit. Vedeam toată priveliștea din jur. Am văzut un cerc auriu frumos. Mijlocul cercului s-a umplut cu aur, s-a deschis și dintr-odată am intrat într-un tunel de lumină. Călătoream cu o viteză uimitoare. La o astfel de viteză simți vântul în față, dar acum nu exista nici vânt, nici sunet puternic. La scurt timp, am văzut o lumină puternică la capătul tunelului și era acoperită în ceață. Am ieșit din tunel, mi-am pus piciorul jos. Ceața s-a risipit. Nu-mi venea să cred că stăteam pe o iarbă de un verde deosebit.

Cred că nu există un suflet care să aibă o astfel de experiență și să nu fie schimbat complet după aceea. Nu doar că m-am întors din morți, ci sufletul meu și-a recăpătat speranța. Duhul meu L-a găsit pe Dumnezeu și voi rămâne veșnic recunoscător.

Am văzut orașul sfânt, a cărui clădiri erau scăldate în lumină. Clădirile nu erau făcute din pietre, ci din cărămizi de lumină și emanau căldură și dragoste. Am văzut sala cunoștinței, muzicii, învățăturii, a tainelor lui Dumnezeu.

În sala arhivelor sunt stocate toate lucrurile pe care le-ați făcut în viața voastră. Nu e pentru a ne prinde în capcană, ci pentru a ne arăta faptele noastre. Când îngerul a scos cartea mea și i-a dat-o lui Isus să o citească, am rămas rușinat, îngrozit că tot ce am făcut în viața mea, despre care credeam că e pe culmea succesului, intra într-o cărticică cât un meniu de restaurant. Ținând cont de timpul și resursele pe care le-am primit, cartea mea ar fi trebuit să fie plină cu fapte bune. Mi-am zis că dacă aș fi putut să o iau de la început, lui Isus i-ar fi trebuit trei îngeri și un stivuitor care să deschidă cartea vieții mele.

Acel moment a fost cel mai frumos din viața mea. Isus m-a privit și mi-a zâmbit.

Când L-am privit, am văzut veșnicia. În ochii Lui am văzut tristețea pentru viața mea din trecut, pentru că omenirea a respins mesajul Tatălui Său, dar și dragoste puternică pentru mine, pentru unul ca mine care nu merită nimic. Am văzut și iertare pentru mine, pentru cum mi-am trăit viața și șansa de a o lua de la început. Îi voi fi veșnic recunoscător.

Fragment preluat din emisiunea „E Supranatural!”, episodul 140.

 

Amy Freudiger, vindecată pe deplin de o tumoare de șase kilograme

Trupul meu a fost recreat: coloana și organele erau la locul lor, tumoarea dispăruse

Am crescut într-o familie creștină. Sunt fiică de pastori. La 18 ani, am simțit ceva în trupul meu. Mă dureau coloana și mușchii. Am observat că abdomenul mi se întărea, se balona și mă durea foarte tare. Aveam indigestie și probleme digestive. Am făcut infecție la anumite organe din trupul meu, iar acestea s-au agravat foarte mult în următorii ani. Primul doctor mi-a spus: „Îți lipsește curbura în coloană. Poate așa ți-e corpul. Va trebui să te obișnuiești cu durerea asta”. Fiecare doctor spunea că trebuie să mai facem analize, dar nu mi-au pus un diagnostic. Descurajată, mă gândeam că voi trăi așa toată viața. Un alt doctor mi-a făcut o radiografie și a observat că aveam o tumoare în abdomen, care mi-a deplasat anumite organe și mi-a produs tot felul de probleme.

Pe lângă problemele fizice pe care le-am îndurat nouă ani, mă luptam cu un duh de ură de sine. Mă chinuia gândul că nu sunt destul de bună. Cred că aceasta era cauza principală a simptomelor fizice. Am renunțat la viitorul meu și la visurile mele. Mă vedeam mai prejos de cum m-a creat Dumnezeu. Nu știam cum să mă eliberez. Văzusem oameni vindecați la biserică. Exista o piedică între ce știam în mintea mea și ce aș fi putut trăi.

La un an de la căsătoria cu minunatul meu soț, Jason, doctorul mi-a arătat radiografia în care se vedea tumoarea din stomacul meu, mi-a arătat locul în care lipsește curbura din coloană și mi-a explicat situația. A fost unul din acele momente în care mă durea mai tare să rămân în aceeași situație, decât să mă schimb. I-am spus: „Doamne, schimbă-mă! Anul acesta vreau să-mi primesc vindecarea. Arată-mi ce trebuie să fac". Domnul mi-a vorbit și mi-a lansat o provocare, să-L cred pe cuvânt timp de 30 de zile și să mă concentrez doar pe vocea, pe Cuvântul Lui. Dumnezeu m-a provocat: „Citește Cuvântul Meu! Rostește-l cu voce tare 30 de zile”. Am rostit 30 de versete despre vindecare zilnic.

La început nu am simțit nimic, dar cu fiecare zi ce trecea, simțeam bucurie în inima mea. Aveam credință să primesc vindecarea și știam sigur că Isus a plătit pentru ca eu să nu mai sufăr. I-am spus soțului meu să mergem la biserică și să cerem liderilor bisericii să se roage pentru noi. În inima mea știam că voi primi vindecarea. Nu am fost vindecată instant fizic, când s-au rugat pentru mine. Înăuntrul meu am știut că acela a fost momentul în care mi-am primit vindecarea. Am plecat de la altar simțindu-mă și arătând la fel cum am mers la altar, cu durere, cu abdomenul umflat. Pe 28 septembrie, la ora 13:00, am știut că am fost vindecată. Timp de două săptămâni, I-am mulțumit Domnului pentru vindecare de care eram încredințată. Când diavolul venea și-mi spunea că nu sunt vindecată, nu-l lăsam să-și termine propoziția.

Într-o noapte, deși aveam dureri, am rostit versetele cu voce tare. Când m-am trezit, soțul meu a observat o schimbare. M-am privit și mi-am dat seama că tumoarea de șase kilograme nu mai era. Mi-am pus mâna pe coloană și am simțit curbura. Vertebrele care înainte se vedeau în afară, au revenit la normal. Trupul meu a fost recreat: coloana și organele erau la locul lor, tumoarea dispăruse. Din acea clipă până în ziua de azi sunt vindecată pe deplin.

Dumnezeu mi-a dat cinci pași prin care aveam să primesc vindecare supranaturală:

Primul pas de care cred că are nevoie toată lumea, indiferent de cerința voastră înaintea lui Dumnezeu, e restaurarea identității, să știți că sunteți copii ai Vindecătorului, ai Tatălui vostru ceresc. Mulți creștini au intrat în Împărăție, Dumnezeu le-a dat cheile de la toate ușile Împărăției: pace, vindecare, belșug, dar ei nu au primit acestea pentru că nu au folosit cheile date de El.

Al doilea pas a fost să-mi pictez un nou tablou al posibilităților, prin credință. Trebuia să ascult Cuvântul, să-L rostesc, să mă concentrez asupra adevărului, nu asupra informațiilor. Putem fi sinceri în privința informațiilor: „Doctorul spune asta despre trupul meu, dar adevărul Cuvântului lui Dumnezeu spune că nu mai trebuie să trăiesc în suferință”.

Al treilea pas e să rămân ferm pe autoritatea care mi s-a dat. Permisesem duhului de frică, de rușine, de nevrednicie, de boală să rămână în trupul meu. Ridicați-vă și folosiți-vă autoritatea și cheile Împărăției date de Isus.

Al patrulea pas e rugăciunea credinței. Am așteptat până am primit credința pentru vindecare, înainte de a ruga liderii bisericii să se roage pentru mine.

Al cincilea pas e să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru victorie. Lauda e poziția pe care trebuie să o avem, așteptănd încredințați că ceea ce cerem e deja al nostru. A fi în prezența Vindecătorului e mai important decât orice altceva. În Prezența Sa, totul se schimbă!

Fragment preluat din emisiunea „E Supranatural!”, episodul 95.

Vizionează seria de emisiuni „E Supranatural!”, difuzată pe Alfa Omega TV sâmbăta, de la 23:00, cu reluare duminica, de la 23:00, marțea, de la 12:30 și joia, de la 04:00. Aceasta prezintă investigații și reportaje despre oameni care au experimentat vindecări miraculoase, minuni și au avut parte de întâlniri personale cu Dumnezeu.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 5), din septembrie - octombrie 2022, cu tema „Fii liber! Vindecare - Eliberare - Restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Care e cel mai mare obstacol în calea vindecarii?

Care e cel mai mare obstacol în calea vindecarii?

Vindecare

Mircea Graur -coordonator „inHIM Ministries”

Principiul iertării este o adevărată cheie a vindecării personale. Cele mai multe păcate au loc în cadrul unui conflict dintre 2 persoane. Și anume, atunci când un om a lui Dumnezeu intră în conflict cu o altă persoană se creează o legătură nedumnezeiască între ele. Cu singuranță niciuna din persoane nu este complet nevinovată, însă diavolul împinge ființa umană spre acest păcat al vrășmășiei. Atunci se creează această legătură întreită în care diavolul leagă pe cele două persoane, atât una față de cealaltă cât și față de el. În aceste cazuri este foarte importantă iertarea. Așa cum spunem în rugăciunea „Tatăl nostru”:
„și ne iartă nouă păcatele noastre așa cu iertăm și noi greșiților noștri” suntem iertați de Dumnezeu în măsura în care și noi iertăm celor care ne greșesc. De asemenea, în Matei capitolul 6 cu versetul 15 este scris foarte clar: „dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre”. Acordarea iertării vizează relația ta cu Dumnezeu. Iertarea trebuie făcută în trei domenii: pe domeniul rațiunii, voinței și al emoților. În primul rând trebuie să înțelegem că aceasta este voia lui Dumnezeu, să decidem să iertăm persoana respectiva, și pe plan emoțional să dăm drumul persoanei respective. Cineva spunea că emoțiile sunt ca și mana, bune pentru o singură zi, dacă rămân pe a doua zi se împut și dau viermi și devin hrana demonicului. De aceea, Dumnezeu ne spne: „să nu apună soarele peste mânia voastră”. Imaginați-vă că noi am avea un fel de pahar emoțional în care acumulăm emoțiile negative din timpul unui conflict: mânie, ură, rușine, spaimă. Iar pentru a scăpa de aceste emoții trebuie să ne descărcam înaintea lui Dumnezeu. El ne spune că vrea să ne acorde pacea care întrece orice pricepere. Însă pentru ca Dumnezeu să poată turna acea pace în inimile noastre, trebuie să-i dăm lui emoțiile noastre care ne împovărează. Acest lucru îl vedem în Psalmul 13 unde omul lui Dumnezeu, David, se plânge înaintea Lui în primele 4 versete, iar în următoarele 2 se schimbă radical toată starea sufletească și Îl laudă pe Domnul. Această deșertare sufletească este foarte importantă în procesul reconcilierii unei relații. Dacă uiți de această deșertare sufletească și ai rezolvat numai primii doi pași, rațiune și voință, emoțiile nefiind rezolvate ești încărcat emoțional și duhurile răutății profită de lucrul acesta, iar simptomul este următorul: de câte ori auzi de cel cu care ai avut conflict, de câte ori îl vezi, de câte ori te întâlnești cu el simți emoții negative și o tulburare în duhul tău.

Rezolvarea acestor lucruri, acordarea de iertare și pocăința, recunoașterea greșelilor înaintea lui Dumnezeu îți dă dreptul să dezlegi aceste legături nedumnezeești pe care le ai cu cel rău, cu duhurile răutății care sunt în locurile cerești și să le alungi din viața ta, să te scapi de aceste duhuri de mânie, de violență, de condamnare, de respingere, de ură, de frică, de rușine, și atunci devi curat față de acest conflict. Iar al treilea pas este să inițieizi împăcarea cu persoana respectivă.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 5), din septembrie - octombrie 2022, cu tema „Fii liber! Vindecare - Eliberare - Restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Lucrarea de vindecare prin eliberare

Lucrarea de vindecare prin eliberare

Vindecare

Claudiu Lăpădat - Pastor, Biserica „Sfânta Treime”, Timișoara

Ce înseamnă vindecare prin eliberare ?

Dacă ne uităm la primul nivel al lucrurilor, nu vei găsi în Scriptură această sintagmă, vindecare prin eliberare. Însă, pe paginile Bibliei avem multe cazuri în care vindecarea se manifestă în urma eliberării. Un exemplu din Biblie pe care vreau să îl menționez este în Matei capitolul 17 de la versetul 14 până la versetul 21. Scriptura sună în felul următor: „Când a ajuns la norod a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus și a zis: Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi și n-au putut să îl vindece. O, neam necredincios și pornit la rău, a răspuns Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferii? Aduceți-l aici, la Mine. Isus a certat dracul care a ieșit din el și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, ucenicii au venit la Isus și i-au zis : Noi de ce n-am putut să-l scoatem? Din pricina puținei voastre credințe, le-a zis Isus. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: Mută-te de aici colo’ și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și post.” În acest text ne este prezentată o situațiea uni părinte a cărui copil se confruntă cu o problemă de un anumit fel. Când copilul ajunge în proximitatea Domnului Iisus, Domnul rostește Cuvânt și în momentul respectiv o entitate din lumea spirituală părăsește copilul, aceasta este eliberarea după care se manifestă vindecarea. De aceea folosim această terminologie, vindecare prin eliberare. Copilul a fost dat înapoi părinților lui vindecat. A putut primi vindecare pentru că acea entitate spirituală numită demon a fost scoasă și copilul s-a tămăduit în ceasul acela. Acesta este conceptul pe care îl folosim și care este folosit în biserica lui Hristos. Cele patru Evanghelii ne prezintă foarte clar că există boli care au cauze biologice și există boli fizice cauzate de o influență spirituală. Un exemplu este femeia gârbovă, ea avea această problemă de 18 ani. Dacă te uitai la ea te gândeai că femeia asta a ridicat ceva greu și i s-a dislocat ceva. Însă Dumnezeu spune că a fost legată de un demon de neputință. Vreau să spun un lucru pe care creștinii ar trebui să-l știe: noi suntem niște ființe spirituale care avem un suflet și locuim înr-un trup, noi ne confruntăm cu această lume nevăzuta. Ea a foast înainte, este și va fi și după ce noi nu vom mai fi, este o lume eternă. Cine crede că nu se va confrunta vreodată cu lumea aceasta și că totul ține de aici și acum, este un creștin ateu. Nu poți să crezi scriptura pe bucăți, pe fragmente sau 99%. Există mai multe niveluri sau etape ale influenței demonice. Cel mai important lucru este însă, conștientizarea modului în care s-a ajuns la influențare și ieșirea de sub influența demonică.

Bătălia la nivelul minții

„Mintea noastră reprezintă o amenințare pentru Satan și există multe versete care subliniază cât de importantă este protecția noastră în acest domeniu. Un exemplu evident este 2 Corinteni 10:3-5, unde putem citi că armele războiului nostru sunt spirituale, nu fizice și apoi că ele sunt folosite pentru a combate «izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu‹‹. Scopul este ca ››orice gând să îl facem rob ascultării de Hristos»″, spune Chip Ingram în cartea Războiul invizibil. Un lucru interesant de văzut în 1 Cronici 21:1, când Satan l-a ațâțat pe David să facă numărătoarea poporului Israel. David a acționat în virtutea ideii din mintea lui, necunoscând originea gândului de a număra poporul. Cu siguranță, David nu ar fi făcut numărătoarea poporului dacă ar fi recunoscut acest gând ca fiind de la Satan. În cartea sa Biruință asupra întunericului, Andersen relatează această întâmplare printr-o analiză profundă a lucrurilor:″Dacă Satan îți poate induce un gând în minte - și cu suguranță poate – atunci pentru el nu e mare lucru să te facă să crezi că, de fapt, e propria ta idee. Dacă ai ști că e vorba despre Satan, ai respinge pe loc acel gând, nu-i așa? Când, însă, își disimulează sugestiile, făcându-le să apară drept propriile tale idei, e mult mai ușor să le accepți. Aceasta e viclenia originară.″ În mintea noastră sunt gânduri care vin din 3 directii: gânduri care vin de la Dumnezeu, propriile noastre gânduri și sunt gânduri care vin de la Diavolul. Cum poți să faci diferența dintre aceste surse? În primul rând ca să poți să înțelegi voia lui Dumnezeu, trebuie să citești Scriptura. Nu este posibilă o viață creștină autentică și o eliberare păstrată fără o cunoaștere a Scripturii. Este necesară o asumare metodică a pocăinței și o transformare a minții în așa fel încât transformarea să rămână, să rodească și să ajungem să avem capacitatea de analiză a gândurilor.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 5), din septembrie - octombrie 2022, cu tema „Fii liber! Vindecare - Eliberare - Restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Ce înseamnă vindecare prin eliberare ?
Dacă ne uităm la primul nivel al lucrurilor, nu vei găsi în Scriptură această sintagmă, vindecare prin eliberare. Însă, pe paginile Bibliei avem multe cazuri în care vindecarea se manifestă în urma eliberării. Un exemplu din Biblie pe care vreau să îl menționez este în Matei capitolul 17 de la versetul 14 până la versetul 21. Scriptura sună în felul următor: „Când a ajuns la norod a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus și a zis: Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi și n-au putut să îl vindece. O, neam necredincios și pornit la rău, a răspuns Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferii? Aduceți-l aici, la Mine. Isus a certat dracul care a ieșit din el și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, ucenicii au venit la Isus și i-au zis : Noi de ce n-am putut să-l scoatem? Din pricina puținei voastre credințe, le-a zis Isus. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: Mută-te de aici colo’ și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și post.” În acest text ne este prezentată o situațiea uni părinte a cărui copil se confruntă cu o problemă de un anumit fel. Când copilul ajunge în proximitatea Domnului Iisus, Domnul rostește Cuvânt și în momentul respectiv o entitate din lumea spirituală părăsește copilul, aceasta este eliberarea după care se manifestă vindecarea. De aceea folosim această terminologie, vindecare prin eliberare. Copilul a fost dat înapoi părinților lui vindecat. A putut primi vindecare pentru că acea entitate spirituală numită demon a fost scoasă și copilul s-a tămăduit în ceasul acela. Acesta este conceptul pe care îl folosim și care este folosit în biserica lui Hristos. Cele patru Evanghelii ne prezintă foarte clar că există boli care au cauze biologice și există boli fizice cauzate de o influență spirituală. Un exemplu este femeia gârbovă, ea avea această problemă de 18 ani. Dacă te uitai la ea te gândeai că femeia asta a ridicat ceva greu și i s-a dislocat ceva. Însă Dumnezeu spune că a fost legată de un demon de neputință. Vreau să spun un lucru pe care creștinii ar trebui să-l știe: noi suntem niște ființe spirituale care avem un suflet și locuim înr-un trup, noi ne confruntăm cu această lume nevăzuta. Ea a foast înainte, este și va fi și după ce noi nu vom mai fi, este o lume eternă. Cine crede că nu se va confrunta vreodată cu lumea aceasta și că totul ține de aici și acum, este un creștin ateu. Nu poți să crezi scriptura pe bucăți, pe fragmente sau 99%. Există mai multe niveluri sau etape ale influenței demonice. Cel mai important lucru este însă, conștientizarea modului în care s-a ajuns la influențare și ieșirea de sub influența demonică.

 

Bătălia la nivelul minții
“Mintea noastră reprezintă o amenințare pentru Satan și există multe versete care subliniază cât de importantă este protecția noastră în acest domeniu. Un exemplu evident este 2 Corinteni 10:3-5, unde putem citi că armele războiului nostru sunt spirituale, nu fizice și apoi că ele sunt folosite pentru a combate «izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu‹‹. Scopul este ca ››orice gând să îl facem rob ascultării de Hristos»″, spune Chip Ingram în cartea Războiul invizibil. Un lucru interesant de văzut în 1 Cronici 21:1, când Satan l-a ațâțat pe David să facă numărătoarea poporului Israel. David a acționat în virtutea ideii din mintea lui, necunoscând originea gândului de a număra poporul. Cu siguranță, David nu ar fi făcut numărătoarea poporului dacă ar fi recunoscut acest gând ca fiind de la Satan. În cartea sa Biruință asupra întunericului, Andersen relatează această întâmplare printr-o analiză profundă a lucrurilor:″Dacă Satan îți poate induce un gând în minte - și cu suguranță poate – atunci pentru el nu e mare lucru să te facă să crezi că, de fapt, e propria ta idee. Dacă ai ști că e vorba despre Satan, ai respinge pe loc acel gând, nu-i așa? Când, însă, își disimulează sugestiile, făcându-le să apară drept propriile tale idei, e mult mai ușor să le accepți. Aceasta e viclenia originară.″ În mintea noastră sunt gânduri care vin din 3 directii: gânduri care vin de la Dumnezeu, propriile noastre gânduri și sunt gânduri care vin de la Diavolul. Cum poți să faci diferența dintre aceste surse? În primul rând ca să poți să înțelegi voia lui Dumnezeu, trebuie să citești Scriptura. Nu este posibilă o viață creștină autentică și o eliberare păstrată fără o cunoaștere a Scripturii. Este necesară o asumare metodică a pocăinței și o transformare a minții în așa fel încât transformarea să rămână, să rodească și să ajungem să avem capacitatea de analiză a gândurilor.

Dincolo de barierele minții cu Corneliu Pop - un veteran al slujirii în vindecare și eliberare

Dincolo de barierele minții cu Corneliu Pop - un veteran al slujirii în vindecare și eliberare

Vindecare

“Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede...” (Marcu 16:17,18)

Corneliu Pop: Eu m-am născut în județul Bistrița Năsăud și sunt din familie de credincioși penticostali, tatăl meu lucra la CFR iar noi mergeam la o altă comună, Feldru, deoarece nu aveam în Ilva Mică biserică. M-am botezat la 16 ani. Mai apoi, am primit descoperirea din partea lui Dumnezeu că are un plan cu mine de a lucra în domeniul vindecărilor și al eliberărilor. După ce m-am căsătorit, m-am mutat în Brașov unde s-au întâmplat lucruri importante. Aici s-au împlinit chemările, după 10 ani, și vreau să menționez un lucru: primele trei cazuri pentru care m-am rugat au murit .

Tudor Pețan: Nu ați fost descurajat atunci ?

C.P. Ba da, am fost descurajat extraordinar de mult și m-am speriat și am zis: „Doamne cum să mă duc eu în lucrare când oamenii mor. Să mă condamne că am fost eu de vină că au murit oamenii. Și atunci ce lucrare e asta, ca eu să lucrez în felul ăsta și oamenii să moară?”. Atunci m-am rugat timp de vreo săptămână, m-am rugat lui Dumnezeu foarte adânc, am ținut post și rugăciune și Dumnezeu mi-a vorbit și mi-a spus că El mă va călăuzi în lucrarea respectivă. Din momentul acela, mi-a spus că „Eu voi fi cu tine”. Atunci am mers cu curaj înainte. Frații de astăzi nu înțeleg realitatea lucrurilor în sensul adânc al cuvântului.

T.P. Dați-ne câteva exemple de slujire din anii de început.

C.P. Da, mai la început, copilul meu avea o fetiță care era bolnavă și m-am trezit noaptea deoarece ea nu dormea și se văita de stomac (o durea rău stomacul) iar eu am auzit un cuvânt din partea Domnului: „nu chema salvarea, roagă-te Domnului și El va face”. Eu am auzit cu urechea mea și lucru acesta m-a emoționant și am pus mâinile pe burtica ei și m-am rugat pe la ora 4:00 dimineața și ea imediat după câteva minute a adormit și nu a mai avut probleme de atunci. Acesta e primul caz pe care l-am experimentat.

T.P. Și a funcționat... Ce v-a spus Dumnezeu în acea după-masă când ați venit de la Tractorul ?

C.P. Am alergat imediat să plec să mă duc la persoana respectivă care m-a chemat ... Când am intrat se ruga lui Dumnezeu, mergea prin casă, așa făcea rondoul: „O Bine că ai venit frate Cornel hai te rog frumos repede roagă-te pentru rinichi mei că eu nu mai pot!”. El a mărturisit că a spus: „Doamne eu nu mă duc la salvare, nu mă duc la medic, nu mă duc nicăieri, te rog frumos să trimiți pe cineva să se roage pentru mine”. M-am rugat, ne-am plecat pe genunchi și el s-a pus lângă canapeaua lui lângă pat și eu mi-am pus mâinile peste rinichii lui. M-am rugat și am poruncit Duhului de boală să plece în numele lui Isus. Ne-am ridicat și s-a simțit mai binișor și s-a întins pe canapea, după care am povestit cum Dumnezeu mi-a vorbit și m-a trimis acolo.

S-a bucurat deosebit și, peste 3 zile, m-am dus din nou acolo și când am intrat în casă, totul era deschis și erau doi frați în vizită la el. Și el era pe scaun liniștit si a zis: „Slavă Domnului uite că a intrat fratele, el a fost fratele care a venit și s-a rugat pentru mine, voi sunteți martori că Dumnezeu l-a trimis special ca să mă vindece și eu sunt vindecat și de astăzi nu mai am nimic și Dumnezeu a lucrat minunat!”

T.P. Și a vindecat rinichii, probabil ca avea pietre la rinichi?

C.P. Da, avea o piatră mare care s-a blocat pe canal undeva și a zis că nu mai putea să urineze, Dumnezeu a sfărâmat-o bucăți. El, în noaptea respectivă, a urinat ceva mai dur într-un borcan ca să vadă ce e acolo și a urinat numai nisip, ca dovada cum a distrus Dumnezeu pietrele alea care erau acolo pe canal si le-a făcut mici, mici ca să poată ieși afară pe canal să fie eliminate și el le-a arătat la frați tot în prezența mea borcanul,un deget era numai nisip, dedesubt așa era noroiul, așa cum s-a depus.

T.P. Spuneți-mi în ce medii ați vindecat? In zona ortodoxă, baptistă, penticostală?

C.P. Nu am făcut deosebiri, am avut și necredincioși și credincioși și penticostali dar am vorbit așa cu Dumnezeu: „Doamne te rog frumos trimite Tu persoanele respective pentru care să mă rog ca eu să nu greșesc!”. Am avut cazuri când m-au silit, sau au vorbit persoanele respective, unele bolnave: „trimite pe fratele Cornel să se roage pentru mine„ și a spus cineva: „măi uite, te solicită să mergi”. Dar eu nu aveam din partea Domnului vreo chemare să merg și nu am mers. A dat telefon odată, al doilea telefon, al 10-lea telefon. 10 telefoane a dat: „mă vin-o la mama mea că este pe moarte te rog vin-o și roagă-te pentru ea”. În urma stăruințelor respective, m-am dus. Dar persoana respectivă a murit.

T.P. Ce faceți dumneavoastră să îi convingeți pe cei credincioși că această slujire este în Biblie?

C.P. Eu mă bazez pe cuvântul lui Dumnezeu din Marcu capitolul 16 cu versetul 17: “Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede...” Pe baza acestui verset m-am bazat că semnele acestea trebuie să ne însoțească și oricine ar putea face lucrul acesta. De exemplu, Dumnezeu mi-a dat un ajutor care credea și el în lucrul acesta, deși e baptist, un ajutor care mi l-a dat Dumnezeu. Am avut mult ajutor dar unii au cedat. Au zis că de la un timp, nu mai pot merge fiindcă e prea puternică lucrarea și nu rezistă.

T.P. Unii spun că lucrurile spune în Marcu 16 au fost numai pentru timpul Apostolilor. Ce le spuneți atunci?

C.P. Le spun că Biblia e actuală și tot ce scrie în Biblie este actual și se poate practica oricând și oriunde. Nu e adevărat că a fost numai în timpul ucenicilor, că Dumnezeu a zis: „să faceți ucenici și învățați-i…” și să facă tot ce ne-a poruncit El. Noi putem practica lucrarea aceasta pe baza cuvântului lui Dumnezeu.

T.P. Aceste semne îi vor însoți pe cei ce vor crede sau numai pe pastori sau slujitori?

C.P. Dumnezeu poate întrebuința pe oricine pentru lucrarea aceasta. Depinde de dedicare și de dăruire în lucrare. Și eu așa am pornit, am zis: „Doamne eu sunt la dispoziția ta zi și noapte, fără concediu. Eu sunt la dispoziția Ta, pentru mine nu există nici pensie, nici bătrânețe, nici tinerețe”, totul e în mâna lui Dumnezeu.

T.P. Acum, la 85 de ani, știți pentru câți oameni v-ați rugat, i-ați numărat?

C.P. Peste sute, nu știu dacă am ajuns la 1000, dar Dumnezeu mi-a spus să scriu o carte, să scriu o agendă cu toate întâmplările care se vor derula pe parcursul vremurilor și la un timp îmi va spune când să scriu cartea respectivă. Eu cred că după cunoștințele mele sunt două direcții spre care apelez eu, una legata de transfer generațional și una care are legatură cu ocultismul. Aceste două direcțiile sunt cele mai grave dintre cele cercetate de mine până acum. Am găsit influența demonică. De fapt și bolile fizice și bolile spirituale sunt activate de demoni și duhuri.

T.P. Pentru dumneavoastră este reală dimensiunea spirituală în care demonii lucrează. Mulți spun că nu au nevoie de autoritate pentru mântuire și e destul că l-au primit pe Domnul Isus în inimă.

C.P. În momentul când l-am primit pe Domnul Isus, care e autoritatea de fapt, autoritatea este în noi, înăuntrul nostru. E reală prin prezența Domnului Isus din noi. El se manifestă prin activitatea noastră și duhul nostru este călăuzit de Duhul Sfânt. Și fiind Domnul Isus înăuntrul nostru, toată autoritatea e în noi și putem acționa oriunde și oricând este nevoie. Eu personal aștept glasul lui Dumnezeu să văd ce îmi spune că trebuie să fac că de multe ori mi s-a întâmplat că nu știam cum să acționez nu știam cum să fac și întrebam pe domnul Isus: „Doamne dar acum cum se fac?”. Venea imediat un răspuns înăuntru și simțeam un imbold prin care îmi spunea: „acum întreab-o pe persoana asta de ce a fost la vrăjitoare.” Persoana s-a speriat și a spus: „ai de mine dar cine v-a spus?” „Duhul Sfânt mi-a spus”. Atunci rămânea uimită și zicea: „cu adevărat eu sunt vinovată că am fost la vrăjitoare”.

T.P. Ați vorbit despre două lucruri: călăuzirea Duhului Sfânt și despre autoritatea care trebuie exersată.

C.P. De aceea trebuie să exersăm. Cu cât lucrezi mai mult, cu atât te antrenezi mai mult. O meserie nu se poate învăța decât pe parcursul anilor sau pe parcursul unui timp de învățătură. Așa progresăm și noi în lucrarea lui Dumnezeu, cu cât lucrăm mai mult în domeniul acesta, cu atât mai mult suntem antrenați și știm să procedăm în momentele critice.

T.P. Ați spus că de multe ori ați mers cu frații, mergeați câte doi să slujiți împreună?

C.P. De exemplu aveam un frate care m-a ajutat timp de vreo 30 și ceva de ani. fratele Ursache m-a ajutat, el era proroc. În timp ce eu vorbeam cu persoana respectivă și o întrebam, eu așa procedez, încep si îi spun persoanei respective să își mărturisească viața și să spună tot ce știe, ce e conștient că a păcătuit înaintea lui Dumnezeu și după aia ne rugăm pentru eliberarea respectivă. Dacă constat că sunt duhuri care se împotrivesc atuncea trebuie să acționez direct.

T.P. Adică să le mustrați să iasă afară. Duhurile trebuies scoase!

C.P. Pur și simplu poruncesc: „În numele lui Isus Hristos duh de epilepsie ieși afară”. De exemplu, am avut un copil la vreo șapte ani și avea epilepsie dar părinții erau credincioși. Am întrebat: „de unde provine acest duh?” „de la părinți”. Mama sa era cu epilepsie. Atunci a trebuit să rup legătura genealogică și am rupt duhul de epilepsie care venea pe linia genealogică și atunci a fost complet eliberat.

Un alt caz foarte important cu un copil de 7 ani care era de la romi. Era bolnav tot cu epilepsie și i-am spus copilului că am văzut că e energic și cuminte și cu intelect foarte dezvoltat. Știa pe de rost zeci de versete. Rămâneam uimit că nici eu nu știam cât știa el. Și i-am spus: fii atent, când vine duhul acela să îi poruncești în numele lui Isus să plece de la tine și el va pleca. Atunci Duhul Sfânt mi-a spus: „interesează-te sau întreabă-l cum se manifestă boala respectivă” și copilul mi-a spus: „îmi slăbesc picioarele în momentul acela”. Asta înseamnă că vine duhul și te lovește. Atunci am zis: „în momentul când simți că-ți slăbesc picioarele îți dai seama că vine duhul de epilepsie peste tine și atunci poruncește tare: în numele lui Isus duh de epilepsie pleacă de la mine, nu te primesc, tu trebuie să pleci”. Am mers după o săptămână și mi-a spus: „într-adevăr a venit duhul acela, si eu atunci i-am poruncit: În numele lui Isus pleacă de la mine și nu mai ai dreptul să vii”. Din momentul acela, s-a liniștit și nu mai a avut nimic, Dumnezeu l-a vindecat!

T.P. La 7 ani să poruncești demonului să plece?

C.P. Da, la 7 ani a poruncit ce l-am învățat.

Autoritatea copilului de 7 ani era aceeași ca și autoritatea pe care o aveam eu. Dar, trebuie exersată!

T.P. Acum în lumea Evanghelică, este o rezervă față de transmiterea genealogică a blestemelor.

C.P. Dacă descoperi rădăcina, eu așa îi spun, boala respectivă e eliminată imediat. Dacă persoana nu spune sau nu mărturisește un păcat, atunci nu e vindecată și merge peste o săptămână, mă cheamă iar, peste două săptămâni iar, și până nu spune complet păcatul respectiv nu este vindecată. De aceea, câteodată rămânem uimiți de ce nu s-a vindecat, pentru că nu și-a mărturisit păcatul.

De exemplu o femeie credincioasă pocăită de 30 de ani, a fost la vrăjitoare înainte de a se pocăi și a crezut că nu e o problemă, fiindcă e pocăită. S-a botezat, nu mai are nimic, totul e în regulă. În realitate nu era așa. Abia după ce Dumnezeu i-a vorbit să își mărturisească păcatul respectiv atunci ea a fost eliberată complet.

T.P. În cartea dumneavoastră asociați slujirea aceasta cu minunile.

C.P. Minunile sunt o realitate. Există boli grave, boli pe care medicii nu le pot vindeca decât dându-le medicamente să mai reducă din dureri. Dar, în realitate, nu pot să facă până la capăt lucrarea. Numai Dumnezeu o face până la capăt. Prin faptul că noi nu suntem puși pe televiziune sau nu suntem chemați în biserici să facem lucrarea aceasta sunt mulți care nu știu de ea. Am mers într-o biserică și le-am spus: „aș vrea să invitați în față pe cei bolnavi”. iar pastorul a spus: „bine frate, să vedem”. Nu i-a chemat în față, a zis: „roagă-te pentru ei acolo unde sunt” iar eu m-am rugat pentru ei și am izgonit niște duhuri necurate. După ce am terminat rugăciunea s-a ridicat pastorul și a întrebat: „vă rog frumos să îmi spuneți sincer înaintea lui Dumnezeu câți dintre dumneavoastră ați simțit vindecare și v-ați vindecat?”. Și au ridicat mâna peste 30 de oameni.

T.P. De ce credeți că nu este cunoștință sau învățătură în slujirea de vindecare și eliberare?

C.P. Cred că diavolul are încă putere în multe suflete care sunt credincioase și datorită faptului că la botez nu s-au făcut eliberări și nu s-au făcut rugăciuni pentru eliberarea de păcate, vrăjitorie și ghicire el a rămas cu aceleași probleme cu care a venit din lume, deși era credincios și mergea la adunare, dar este și diavolul pe acolo înăuntrul lui și îl macină și deranjează.

T.P. Cine a avut un drept legal, un capăt-de-pod, la un moment din viața individului?

C.P. Da, și acela îl tot tachinează, îl tot lovește până când se descurajează și zice: „m-am săturat de pocăință nu mă mai duc la pocăință.” Citiți Deuteronom 28, blestemele. Blestemele acelea sunt rostite de Dumnezeu, blestemele care vor fi aruncate asupra sufletelor. Acele blesteme pe care le-a spus atunci sunt valabile și astăzi. Un exemplu pe care l-am văzut într-o biserică este despre o persoană despre care pastorul a zis ca nu știe ce să facă cu ea, cum să se roage pentru ea. Nu știa cum să se roage și persoana se confrunta cu depresie. M-a chemat și m-am dus acolo, m-am rugat și a rămas uimită. Păstorul a zis: „dar eu nu am știut că trebuie să fac așa” iar eu i-am spus: „păi trebuie să faci așa si așa”.

T.P. Scrie în Biblie!

C.P. I-am spus, i-am arătat în Biblie și el a spus: “nu mi s-a mai spus până acum”. Dar i-am spus: „ai Biblia la îndemână, de ce nu o practici?” la care el a spus: “nu am știut lucrurile astea până acum!”

T.P. Și ce ar trebui făcut? În România crește interesul pentru această slujire chiar dacă nu este destulă învățătură și destui slujitori.

C.P. Ar trebui să se facă lecții, mai ales cei care au posibilitatea, eu nu am posibilitatea. Să facă grupuri, să facă cercuri de învățătură și să explice pe larg lucrurile respective. Ca să facă cercuri prin care să vină sufletele, să vină să fie eliberate.

T.P. Vreau să vă întreb, de ce ați dat titlul acesta „Dincolo de barierele de minții?”

C.P. Pentru că trece dincolo de medicină, dincolo de toate cunoștințele omenești. E o cunoștință deosebită a lui Dumnezeu, este un catalog deosebit pe care numai Dumnezeu îl are.

Noi nu suntem împotriva științei sau a medicilor. Ei fac atâta cât știu și cât pot, dar de multe ori am avut întâlniri cu medici care au mărturisit că au văzut persoane vindecate și au rămas uimiți și au zis că e ceva deosebit.

T.P. Aveți un titlu de capitol mai special aici in carte „Radioactivitatea și Cernobâl”.

C.P. Da. Cernobâlul a făcut o emisie extraordinară de radiații care s-au propagat peste toată Europa iar după câteva luni apăruseră deja în România efectele acesteia, bolile.

La un caz de boală un frate care mă cunoștea, m-a contactat și mi-a zis: „uite colegul meu de muncă are două fete și amândouă sunt bolnave de cancer uterin”. Atunci m-am dus și m-am rugat pentru ele iar una din ele a primit pe Domnul dar cealaltă nu. Cea care nu L-a primit pe Domnul a fugit din cameră. Cea care a acceptat să-L primească pe Domnul a stat acolo, m-am rugat pentru ea, a fost vindecată și trăiește de 25 de ani. Cea care nu l-a acceptat pe Domnul, a murit după două săptămâni.

T.P. Legat de efectele cancerigene, mulți au murit pentru că au avut astfel de malformații.

C.P. Un caz pe care vreau să îl relatez este despre un soț necredincios. Când am intrat în casă a sărit în sus de bucurie: „voi sunteți cei pe care v-am văzut în vis, Dumnezeu v-a trimis.” și a mai zis: „sunt sigur că voi fi vindecat datorită rugăciunilor pe care le veți face”. Și a fost vindecat. După vreo trei zile am mers acolo și l-am găsim prin grădină prin spate lucrând la roșii. L-au chemat si a exclamat: “Bine că au venit Slavă Domnului” și ne-a îmbrățisat și s-a pocăit, s-a întors la Dumnezeu. După câteva săptămâni s-a dus la pastor și i-a spus “Vreau să mă pocăiesc”.

Pot să va mai dau un exemplu? Trebuia să plec în Norvegia la copii și mulți comentau că nu te vaccinezi sau că te vaccinezi sau chiar cereau la aeroport, cereau fișa de vaccin și eu am întrebat pe Dumnezeu “ Doamne ce să fac”. Am întrebat pe Dumnezeu ce să fac acum cu problema cu vaccinul că toți creștinii zic că nu, nu trebuie să te vaccinezi alții că sa te vaccinezi și Dumnezeu a zis “Eu voi fi cu tine oriunde vei merge”. Adică am înțeles din asta și că mă vaccinez și nu mă vaccinez El e cu mine în continuare și m-am dus la vaccin că trebuia să prezint că nu îmi dădea voie să merg. Si am făcut vaccinul și nu s-a întâmplat nimic.

T.P. Privitor la vaccinare, Dumnezeu v-a purtat de grijă?

C.P. Legat de vaccinare eu am consimțământul că Dumnezeu este cu noi, fie că faci vaccinul, fie că nu faci vaccinul, Dumnezeu e același. E același și ieri și azi și în veci, ne călăuzește în tot adevărul.

Întreabă-L pe Dumnezeu să vezi dacă trebuie să faci sau nu trebuie să faci ceva de care nu ești sigur și Dumnezeu îți va vorbi.

Și acum la sfârșit vreau să mă rog: „Doamne venim înaintea Ta. Tu știi că este o mare necesitate să scoți lucrători care să se implice în lucrarea de vindecare și eliberare. Fă Doamne o trezire în bisericile noastre și cât mai mulți oameni, cât mai mulți frați și surori, să se dedice lucrării acesteia. Te rog Doamne scoate cât mai mulți lucrători, ca Biserica Ta să propășească și să crească. Mare e secerișul dar puțini lucrătorii, dar Doamne, eu știu că Tu vei lucra. Amin

Extras din interviul cu Cornelui Pop, difuzat în cadrul emisiunii „Calea , Adevarul si Viața”.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 5), din septembrie - octombrie 2022, cu tema „Fii liber! Vindecare - Eliberare - Restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

 

  1. Legătura dintre bârfă și boală | Un dar pentru tine 1.45, cu Sefora Ignat
  2. Evanghelizare pe ambulanță | Vieți în lumină 5.16, cu Mariana Hercuț
  3. Și ea, și fiul ei era să moară: despre vindecări supranaturale | Vieți în lumină 5.14, Mariana Csadi
  4. Ce ne învaţă copiii care se află în faţa morţii | Adrian Bocăneanu (Semnele Timpului)

Pagina 2 din 13

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
  • +40 256 284913
  • info@alfaomega.tv
AOTV Transition
  • Acasă
  • Alfa Omega
    • Cine suntem și ce facem
    • Ce spun alții despre AOTV
    • Noutăți Alfa Omega TV
    • Proiecte - Cum poți fi parte?
    • Donează
    • Campanii media
    • Aplicația mobilă AOTV
    • Newsletter email
    • Revista AOTV Magazin
    • Pagina de Facebook AOTV
  • Canal TV
    • Programul AOTV
  • Donează