Cu ani în urmă, eram o persoană foarte critică, cu o tendință puternică de a judeca. Aceasta a fost setarea mea „implicită”.

Într-un centru comercial sau la biserică, dintr-o privire găseam trei sau patru motive de a critica pe cineva legat de îmbrăcăminte, păr, comportament sau de familie. Când intram în casa cuiva, putea fi totul perfect, că eu observam colțul tapetului care era ușor rupt.

Recunosc, a-i judeca și a-i critica pe cei din jur a fost ceva ce mi-a plăcut să fac înainte ca Dumnezeu să înceapă să mă schimbe. Cu toate acestea, încetul cu încetul, El a folosit Cuvântul Său pentru a începe să-mi arate adevărul despre mine.

Nu voi uita niciodată această zi. Tocmai judecasem pe cineva, căutând nod în papură, când Duhul Sfânt a vorbit clar inimii mele și a spus: „Joyce, te uiți la toți ceilalți cu lupa, dar pe tine însăți te privești cu multă indulgență!”

Am înțeles ideea! Adevărul este că vedem repede ceea ce este în neregulă cu alți oameni și toate problemele lor. Cu toate acestea, chiar dacă avem și noi câteva dintre acele probleme, de obicei găsim scuze bune pentru a le justifica.

Priviți ce spune Isus în Matei 7:5: „Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.”

Îmi place asta - este atât de practic! Practic, Isus spune: „Îți place să subliniezi greșelile tuturor celorlalți, dar ar trebui să începi cu ale tale. Până nu te îndrepti, nici măcar nu poți ajuta pe nimeni altcineva!”

Trebuie să lăsăm deoparte ceea ce fac sau nu ceilalți, și să mergem înaintea lui Dumnezeu ca să-L lăsăm să lucreze în viața noastră. Adevărul este că, pe măsură ce Îi permitem lui Dumnezeu să ne schimbe, ne deranjează mai puțin greșelile altora.

Circumstanțele noastre nu vor fi niciodată perfecte și lucrurile care nu ne plac la familia noatră, la prietenii sau la colegii noștri s-ar putea să nu se schimbe, dar Dumnezeu poate face ceva și mai bun: El ne poate schimba pe noi!

În prezent, dacă găsesc un motiv pentru care soțul meu Dave ar trebui să se schimbe, mă rog și cer ajutor lui Dumnezeu. Dar chiar și în acest caz, cu o atitudine diferită față de cum era pe vremuri.

Acum mă rog cam așa: „Doamne, dacă este voia Ta, Te rog să-l ajuți pe Dave să se schimbe în acest domeniu. Dar mai întâi, dacă problema sunt cu adevărat eu, și nu Dave, Te rog să îmi descoperi acest lucru. Arată-mi dacă trebuie să schimb ceva.”

Sigur, există momente în care e nevoie să stăm jos și să vorbim cu un prieten sau cu un membru al familiei despre slăbiciunile sau defectele lor pentru sănătatea relației, dar chiar și atunci, trebuie să o facem cu smerenie și în dragoste. Motivul nostru trebuie să fie întotdeauna acela de a ajuta.

Psalmul 51:6 (AMPC) spune: „Iată, dorești ca adevărul să fie în ființa interioară; așadar, fă-mă să cunosc înțelepciunea în adâncul inimii mele.”

Și Efeseni 4:15 (AMPC) spune: „Lăsați viețile noastre să exprime cu dragoste adevărul [în toate lucrurile, rostind adevărul, comportându-ne sincer, trăind în adevăr]...”.

Dumnezeu vrea să ne dezvăluie adevărul. El dorește ca noi să înfruntăm orice intervine între noi și El, ceea ce împiedică împlinirea planului și scopului Său viețile noastre.

Am învățat să-L întreb pe Dumnezeu în mod regulat: „Arată-mi adevărul și ajută-mă să înfrunt adevărul pe care mi-l arăți, mai ales ceea ce îmi arăți despre mine.”

Pot să vă spun ceva? În toate zilele în care îi judecam și îi criticam constant pe alții, nu eram fericită. În primul rând, nu iubeam oamenii și, de asemenea, semănam sămânță pentru ca alții să mă judece și să mă critice.

Simțim o mare eliberare când învățăm „să trăim și să îi lăsăm și pe alții să trăiască”, când ne putem concentra pe propria noastră creștere și schimbare și să lăsăm progresul spiritual al altor oameni în seama lui Dumnezeu.

Când mă gândesc la anii în care l-am supărat pe Dave și l-am presat să se schimbe, îmi vine să râd! Însă după ce I-am permis lui Dumnezeu să mă schimbe, pot spune cu adevărat că îmi iubesc soțul și mă bucur de el și de caracterul său, și acest fapt eliberează.

Permiteți lui Dumnezeu să înceapă cu voi. Vă încurajez să vă rugați: „Doamne, Te rog, arată-mi adevărul despre mine. Te rog, schimbă-mă, ca să pot ajuta mai mult oamenii din jurul meu.”

Pe măsură ce faceți acest lucru, Duhul Sfânt, care este „Duhul Adevărului”, va începe să vă arate lucruri despre voi și vă va ajuta să fiți cu adevărat liberi.

 Alte articole de Joyce Meyer găsești aici: https://alfaomega.tv/joyce-meyer/articole

Despre viața spirituală găsești mai multe materiale aici: https://alfaomega.tv/viata-spirituala

Ce părere aveți despre viața voastră? Puteți afirma că vă place? Sau, pur și simplu, treceți peste fiecare zi, îndurând lucrurile pe care nu vreți să le faceți, suportând lucrurile care vă frustrează, dorindu-vă să aveți viața altcuiva? Credeți că veți fi în sfârșit fericit într-o zi... când veți avea tot ceea ce v-ați propus?

Oamenii spun adesea lucruri precum: „Voi fi fericit când voi avea o altă slujbă.” „Voi fi fericit când voi fi căsătorit.” „Mă voi bucura atât de mult când va veni weekendul!” „Aș fi atât de fericit dacă aș avea copii.” Apoi, după ce vin copiii: „Voi fi atât de fericit când copiii vor fi în sfârșit adulți și se vor muta de acasă!”

Este o greșeală să trecem prin viață gândindu-ne că nu putem fi fericiți până când nu avem ceva ce ne dorim sau circumstanțele noastre se schimbă. Adevărul este că vom găsi întotdeauna ceva pentru care să fim nemulțumiți, până când vom învăța să fim fericiți în Domnul.

Știu asta din experiență. Am început cu stângul; am fost o persoană nefericită, supărată, nesigură, care nu avea încredere în nimeni, deoarece credeam că dacă eu nu aș fi avut grijă de mine, nimeni altcineva nu ar fi făcut-o. Și asta m-a făcut să fiu foarte egoistă și egocentrică.

Însă Dumnezeu nu ne-a creat să trăim în mod egoist, încercând mereu să obținem ceea ce ne dorim. El a pus în noi dorința pentru plăcere, dar nu vom experimenta niciodată cu adevărat binecuvântările Sale – pacea, bucuria, dragostea Lui și toate lucrurile bune pe care El vrea să ni le dea – dacă avem o mentalitate egoistă.

Ioan 10:10 (Biblia Amplificată) spune: „Hoțul vine numai pentru a fura, a ucide și a nimici. Am venit ca ei să aibă și să se bucure de viață și să o aibă din belșug [până la plin, până când se revarsă].”

Dușmanul — diavolul — vrea să ne fure bucuria și să ne distrugă viețile. Dar Isus a venit și a murit pe cruce pentru a ne asigura o viață din belșug, „până la plin, până se revarsă”! Și este o tragedie când creștinii născuți din nou nu se bucură de viața lor pentru că se gândesc doar la supraviețuire, și așteaptă cu nerăbdare să fie luați de Isus.

Dacă sunteți nefericiți și vreți să vă iubiți viața, vreau să vă ofer doi pași care vă ajute în această privință.

Primul pas e ajustarea atitudinii.

O atitudine negativă, critică și autocompătinitoare acrește totul. Cu toții avem motive de a ne plânge, dar nu ne ajută la nimic, așadar ne pierdem timpul și energia când cedăm.

Luați o decizie hotărâtă pentru a avea o atitudine mai recunoscătoare în viața de zi cu zi. Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru lucrurile bune care vă vin acum în minte și căutați zilnic în mod activ mai multe lucruri de adăugat pe listă. Astfel, veți rămâne concentrați asupra bunătății lui Dumnezeu.

O altă modalitate de a vă îmbunătăți atitudinea este să puneți deoparte egoismul și să vă gândiți mai mult la ceilalți. Întrebați-L pe Dumnezeu cum puteți fi o binecuvântare și cum puteți îmbunătăți viața altcuiva. E ușor să acordăm atenție celorlalți, fie că este vorba de un cuvânt de încurajare sau de un compliment, de o faptă bună făcută la întâmplare sau de o îmbrățișare. Modul în care putem arăta iubirea lui Dumnezeu cuiva din jurul nostru nu are limite.

A doua idee este aceea de a avea o perspectivă adecvată.

Iubirea sau ura adesea sunt o chestiune de perspectivă. Este posibil să te bucuri mai mult de viață dacă o privești dintr-o perspectivă diferită.

Pe ce vă concentrați, asta veți obține. Dacă vă concentrați mult pe probleme, la asta să vă așteptați și, cel mai probabil, problemele vor lua amploare.

Lucrul pe care alegem să ne concentrăm în viață ia amploare. Dacă nu îl privim dintr-o perspectivă adecvată, cea a lui Dumnezeu, va lua amploare și se va dezechilibra. De exemplu, în căsătorie, oamenii se concentrează des pe ceea ce nu le place la celălalt și uită complet de toate caracteristicile bune pe care le iubesc la ei.

Știu că viața nu este ușoară, și cu toții ne confruntăm cu greutăți din când în când. Însă, în timp ce luptați, trebuie să înțelegeți că deși aveți probleme, sunt probleme pentru care puteți găsi rezolvare, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Bineînțeles că nu vreau să minimalizez o problemă gravă cu care vă confrunați; scopul meu e acela de a vă ajuta să vă păstrați perspectiva bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu și pe promisiunile Sale. Când alegeți să aveți încredere în Dumnezeu în orice circumstanță, El va fi întotdeauna mai mare decât problemele voastre!

„Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Coloseni 3:14)

Dragostea este cel mai înalt nivel al războiului spiritual. Trebuie să ne îmbrăcăm cu ea așa cum îmbrăcăm o haină sau o armură. De aceea, este atât de important să înveți să iubești așa cum spune Biblia, în mod intenționat. Însă sunt atât de mulți oameni supărați, răniți, nefericiți... Oamenii supărați nu pot să-i iubească pe ceilalți pentru că, pur și simplu nu se iubesc pe ei înșiși... și nu poți oferi ceva ce nu ai.

Nu mă înțelegeți greșit - înțeleg că există numeroase motive pentru durerea oamenilor. De multe ori, oamenii au fost maltratați, mulți dintre ei din copilărie până la viața adultă. Mi-am împărtășit deschis povestea despre modul în care tatăl meu m-a abuzat sexual de la o vârstă foarte fragedă. Am ajuns să cred că trebuie să fie vina mea – că era ceva în neregulă cu mine care l-a făcut să facă asta. Am simțit rușine, jenă și furie față de viața mea. Nu m-am plăcut – nici vorbă să mă fi iubit.

Sentimentele pe care le-am avut față de mine au influențat, cu siguranță, în mod semnificativ modul în care m-am comportat și i-am tratat pe ceilalți. Chiar dacă mi-am predat viața lui Isus când eram foarte tânără, au trecut ani până am început să înțeleg puterea iubirii lui Dumnezeu. Deci, înțeleg faptul că oamenii răniți îi rănesc pe ceilalți.

Ceea ce a trebuit să învăț – și cei mai mulți dintre noi trebuie să învățăm – este să mă iubesc pe mine însămi. Mai întâi trebuie să primești dragostea lui Dumnezeu și apoi să înveți să te iubești pe tine însuți într-un mod echilibrat înainte de a-ți putea iubi cu adevărat aproapele ca pe tine însuți. Așadar, învață să iubești ceea ce și iubește Dumnezeu – PE TINE!

Dragostea lui Dumnezeu te va schimba. Te va face o persoană mai fericită, mai bună, mai generoasă.

Îmi amintesc o poveste despre un băiat tânăr, care a venit la mama lui și i-a prezentat „factura” lui pentru treburile pe care le făcuse prin casă în acea săptămână. Pentru tunsul gazonului, taxa lui era de 5 dolari; pentru curățenie în camera lui: 1 dolar; pentru cumpărături la magazin: 50 de cenți; 1 dolar pentru scoaterea gunoiului; 5 dolari pentru note bune. A continuat până când i-a dat total de 14,75 de dolari.

Mama s-a uitat la „factură”, a întors hârtia pe spate și a început să scrie. Cele nouă luni în care te-am purtat în timp ce creșteai în mine - nu costă nimic; toate nopțile în care am stat cu tine, te-am îngrijit și m-am rugat pentru tine - nu costă nimic; toate vremurile de încercare și lacrimile pe care le-ai provocat de-a lungul anilor - nu costă nimic; toate nopțile care au fost pline de spaimă și toate grijile pe care le știam că sunt înainte - nu costă nimic; pentru jucării, mâncare, haine și chiar și pentru ștergerea nasului - nu costă nimic. În cele din urmă, ea i-a spus: „Fiule, când aduni totul, vezi că iubiriea mea nu are preț!”

Băiatul a terminat de citit ce scrisese mama lui și, cu lacrimi în ochi, a întors hârtia înapoi și a scris peste nota de plată: „Plătit în întregime”.

Morala acestei povești este că dragostea adevărată este gratuită. Dragostea adevărată nu este ceva pentru care putem „taxa” oamenii. Să nu încercăm să constrângem pe cineva să plătească pentru dragostea noastră: „Dacă ești drăguț cu mine, te voi iubi” „Dacă faci ceva pentru mine, și eu voi face ceva pentru tine”. Nu acesta este genul de iubire la care ne cheamă Dumnezeu. Pentru a iubi așa cum face Dumnezeu, trebuie să ne hotărâm că vom iubi intenționat.

Și de multe ori, asta va însemna să alegem să iubim, indiferent de sentimentele pe care le avem față de o persoană. Vor fi momente când vom fi chemați să iubim oameni dificili sau oameni care ne-au rănit într-un fel. Trebuie să învățăm să privim dincolo de persoană sau de ceea ce a făcut ea pentru a ne răni – să înțelegem că în spate a fost dușmanul, Satana, care s-a folosit de acea persoană. Atât timp cât suntem supărați sau urâm pe cineva pentru ceea ce a făcut, noi vom fi cei care vom suferi.

Știu că am spus că dragostea adevărată este gratuită. Însă există și un cost pentru cel care iubește. Se numește sacrificiu. Pe măsură ce am studiat dragostea în Cuvântul lui Dumnezeu de-a lungul anilor, am învățat că acesta este, cu siguranță, ceva ce trebuie să practicăm intenționat și, dacă vom face sacrificiul de a ne a ne învălui în iubire și de a umbla în ea, sentimentele noastre se vor regla.

Un pastor a spus odată o poveste despre o soție care dorea să divorțeze de soțul ei. Ea a spus că nu doar că îl ura și că voia să divorțeze de el, dar dorea să-l rănească la fel de mult pe cât a rănit-o el. Pastorul i-a sugerat să încerce ceva înainte să treacă la divorț. El i-a spus să meargă acasă și să se poarte de parcă și-ar fi iubit cu adevărat soțul. El i-a zis să-i spună că îl iubește, să-l laude pentru fiecare lucru bun la care se poate gândi, să depună eforturi pentru el (sacrificii), să fie cât se poate de amabil și generos cu el, să facă orice efort pentru a fi pe placul lui, pentru a-l face să creadă în dragostea ei nemuritoare pentru el. După ce urma să se poarte astfel, i-a spus să arunce bomba și să-i spună că va divorța; în acest mod chiar avea să îl rănească

Ea a urmat de bunăvoie planul, cu entuziasm, jucând rolul unei soții iubitoare, comportându-se ca și cum l-ar fi iubit, în timp ce se gândea cât de mult îl va durea când îi va spune că va divorța. Însă nu l-a mai sunat pe pastor să-i spună cum a mers planul. Când a sunat-o după două luni pentru a afla dacă era pregătită să divorțeze, femeia a răspuns: „Divorț? Nu, niciodată! Am descoperit că îl iubesc cu adevărat!”

Nu vreau să vă zic că trebuie să urmați sfatul acestui pastor, dar trebuie să vă lăsați călăuziți de Duhul Sfânt în fiecare situație. Ideea este că Dumnezeu face lucruri uimitoare într-o persoană – sau în tine – atunci când merge cu dragoste spre ea… mai ales când este dificil.

Concluzia este că a oferi dragoste adevărată este gratuită. Te va costa doar un mic sacrificiu: timpul și efortul pe care le aloci. Dar nu uita că locul sacrificiului va fi și locul biruinței.

Când te îmbraci cu dragoste și mergi cu dragoste spre ceilalți, în ascultare de Dumnezeu, vei duce cea mai înaltă formă de război spiritual. Și nimic sau nimeni nu îți va putea împiedica binecuvântarea!

Pacea este un dar uimitor pe care ni-l oferă Dumnezeu. Știu cum este să trăiești fără pace – supărată de cele mai multe ori, anxioasă, înfricoșată și îngrijorată. Este groaznic! Însă după ce am descoperit cum să trăiesc cu pacea lui Dumnezeu, fac tot ceea ce e necesar pentru a o păstra. 

Trebuie să înțelegem valoarea păcii dacă vrem să o avem. Dacă credeți că nu este mare lucru să vă pierdeți cumpătul, să vă faceți griji, să fiți stresați sau să vă supărați tot timpul, nu veți face ceea ce trebuie pentru a trăi în pace.

Este interesant că unul dintre ultimele lucruri pe care Isus le-a spus ucenicilor Săi înainte de răstignire a fost despre pace. Ioan 14:27 (Biblia Amplificată) spune: „Vă las pacea; pacea mea [desăvârșită] v-o dau; nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. [Lasă pacea Mea desăvârșită să vă calmeze în orice împrejurare și să vă dea curaj și putere pentru fiecare provocare.]”

În Ioan 20:19, „Pace vouă!” este primul lucru pe care Isus l-a spus ucenicilor după învierea Sa. Versetul 21 spune: „Isus le-a zis din nou: ‘Pace vouă!’” Observați cuvintele „din nou”. Sigur a dorit să sublinieze asta, pentru ca ei să înțeleagă cât de important era să-și mențină pacea.

Gândiți-vă puțin la cât de multă pace aveți. Vă faceți griji, vă supărați sau vă simțiți des stresați? Mulți trăiesc așa... însă Dumnezeu nu vrea să ducem o astfel de viață.

Mulți creștini se roagă lui Dumnezeu să le dea pace, dar trebuie să înțelegem că, în calitate de urmași ai lui Hristos, avem deja pacea Lui. Trebuie să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să ne ajute să învățăm cum să umblăm în pace.

Filipeni 4:6-7 (Biblia Amplificată) spune: „Nu fiți anxioși sau să vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, [orice împrejurare și situație] prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri, continuați să faceți cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre [specifice]. Şi pacea lui Dumnezeu, [acea pace care liniștește inima, acea pace] care întrece orice pricepere, [acea pace care] păzește inimile și mințile voastre în Hristos Isus [este a voastră]”.

Putem învăța multe despre cum să spunem rugăciuni puternice și eficiente prin studierea Scripturii. În loc să vă rugați pentru pace, observați că, în Filipeni, apostolul Pavel îi încurajează pe credincioși să se încreadă în Dumnezeu în orice împrejurare, astfel încât să poată avea pacea Lui pe măsură ce trec prin provocări.

Dacă nu avem pace și ne-o dorim, trebuie să fim pregătiți să facem unele schimbări. Probabil, lumea din jurul nostru nu se va schimba, astfel trebuie să ne schimbăm noi modul în care să abordăm viața. Trebuie să luăm decizia conștientă de a avea încredere în Dumnezeu în fiecare domeniu al vieții noastre, în fiecare zi.

Ni se spune că suntem credincioși, și asta ar trebui să facem: să credem în Dumnezeu! Când avem încredere în El, intrăm în odihna Lui și ne putem bucura de viață. 

Cu ani în urmă, îmi amintesc când Dumnezeu m-a ajutat să învăț această lecție în timp ce studiam din Iacov, capitolul 4. În versetele 1-4, vedem ce duce la certuri, la conflicte și la nemulțumire. Versetul 2 (versiunea NTR) spune: „Voi poftiți, dar nu aveți; ucideți și invidiați, dar nu puteți obține; vă certați și vă luptați, dar nu aveți, pentru că nu cereți.”  

Uimitor! Prin acest verset, practic Isus ne spune: „Îți dorești ceva, așa că te străduiești să obți acel ceva în felul tău sau de unul singur, însă nu merge. Dacă M-ai întreba, te-aș ajuta.” Este important să subliniem aici că Dumnezeu nu ne va da doar ceea ce cerem. El ne iubește și dorește ceea ce este mai bun pentru noi, iar când cerem lucruri care sunt după planul și scopul Său, El ni le va oferi. 

Pe vremuri credeam că îmi doresc o mulțime de lucruri care au ajuns să mă facă să mă simt neîmplinită chiar și după ce am reușit să le obțin. Însă odată ce am început să renunț la voia mea și să-I cer lui Dumnezeu să facă voia Sa în viața mea, am simțit o pace și o mulțumire pe care nu le cunoscusem înainte. 

A fost un sentiment atât de eliberator să renunț a mai încerca să-mi controlez viața, ci să mă concentrez, în schimb, să-L caut pe Dumnezeu și să am încredere în El, știind că îmi va da ceea ce vrea să am. Psalmul 37:4 (versiunea NTR) spune: „Găsește-ți plăcerea în Domnul și El va împlini cererile inimii tale.” 

Vreau să vă încurajez astăzi să alegeți în mod intenționat să-L căutați pe Dumnezeu și să vă bucurați de El înaintea oricui sau a oricărui alt lucru din viața voastră. El este Sursa iubirii, bucuriei și păcii. Și astfel, veți trăi în pace atât timp cât trăiți ancorați în El!