(Paul D. Troquille, pastor, autor)
Slujirea credinciosului nu vine printr-o voce, o vizită îngerească, o proorocie sau un vis. Nu are nevoie de confirmarea sau mărturia nimănui. Este ceea ce ar trebui cu toții să facem și vine direct din Cuvânt. Iată slujirea fiecărui credincios:
- Rugăciune
- Evanghelizare și ucenicizare
- Restaurare
- Vindecare și eliberare
- Dărnicie
- Slujire
Rugăciunea. În Luca 18:1, Isus le-a spus o pildă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase. 1 Tesaloniceni 5:17: „Rugați-vă neîncetat.”
În calitate de pastor, pe parcursul acestor 22 de ani, am auzit mulți creștini care spuneau că nu vor să participe la întâlnirea de rugăciune deoarece nu au fost „chemați” la acest fel de slujire și pur și simplu nu li se potrivea. Păi, eu cred că până nu suntem credincioși în aceste lucruri nu vom putea merge mai departe.
Evanghelizare și ucenicizare. Nu sunt aici ca să te fac să te simți vinovat, prost sau deprimat în legătură cu viața ta. Eu spun că TREBUIE SĂ NE ÎNTOARCEM LA DRAGOSTEA DINTÂI CU ISUS până în punctul în care rugăciunea pentru cei pierduți și dorința de a-i atinge devine UN STIL DE VIAȚĂ.
Am citit o poveste despre o soție care a ridicat mașina căzută peste soțul ei, deoarece s-a rupt cricul care o susținea în timp ce acesta lucra sub mașină. Un reporter de la ziar a întrebat-o cum a reușit să ridice mașina, iar ea a răspuns: „Nu știu. Singurul meu gând a fost: Nu se poate să moară, nu voi putea trăi fără el!” Dragostea va găsi o cale.
Matei 28:19: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.”
Restaurare. Nu pot să număr dățile în care m-am întâlnit cu oameni care obișnuiau să meargă în mod credincios la biserică, care chiar au slujit în mod credincios dar, dintr-un motiv sau altul, au renunțat. Unii din cauza păcatului, alții din cauza ofensei, dar cei mai mulți indicau același lucru: „Nimeni nu m-a sunat niciodată.” Noi nu suntem resbonsabili pentru rezultat. Este decizia lor, să se întoarcă la Domnul sau nu. Este la fel cu evanghelizarea celor pierduți. Noi suntem responsabili să împărtășim vestea bună chiar dacă nimeni nu Îi spune „DA” lui Isus.
Galateni 6:1: „Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu.”
Vindecare și eliberare. Unii cred că aceste slujiri au fost doar pentru apostoli și au fost doar pentru un anumit timp. Orice student serios, care studiază Biblia, știe că nu este niciun verset care să sprijine aceste idei. Este doar o altă modalitate de a găsi scuze pentru a nu face ceea ce ar trebui să facem. Nu este popular, dar cultura Împărăției nu se supune și nu ar trebui să se supună capriciilor societății. Sunt oameni bolnavi și oameni oprimați de demoni care au nevoie disperată de puterea Domnului ca să îi ajute, și au nevoie de rugăciunile noastre.
Ioan 14:12: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu (El nu menționează apostoli, profeți, evangheliști, pastori etc., spune cine crede în Mine) ba încă va face altele și mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.”
Dărnicie. Chiar dacă aceste slujiri sunt folosite în mod greșit, acest fapt nu anulează poruncile din Scripturi. Fie că tu crezi sau nu în a da zeciuiala, Cuvântul lui Dumnezeu este clar cu privire la faptul că noi TOȚI suntem chemați să sprijinim financiar Evanghelia. În Marcu 12:41-44, Isus Însuși a menționat-o pe văduva care a dăruit tot ce a avut, fiind la fel de bine primit ca și ceea ce au dat și ceilalți.
1 Corinteni 9:11: „Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceși, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?”
Slujirea. Găsește o nevoie și umple-o, găsește o rană și vindec-o. Eu m-am născut din nou la vârsta de 17 ani și curând am devenit parte din biserica locală. Nimeni nu mi-a zis, nimeni nu mi-a cerut, ci pur și simplu am început să slujesc acolo unde era nevoie. Într-o zi am citit un verset: „Și oricine va da unuia dintre micuții aceștia un pahar cu apă în numele unui ucenic, adevărat vă spun, că acela nu își va pierde răsplata.” Aveam destul de puțini bani de dăruit și am crezut că trebuie să dau ce am. Orbul Bartimeu a folosit ce avea, și anume vocea lui, ca să primească ce nu avea, vederea.
Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 14, nr. 5), din septembrie-octombrie 2024, cu tema „Descifrând Scripturile”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista
