Azi, creștinismul e prezent pe toate continentele, și în mii de grupări denominaționale. Aceasta e credința pe care cei mai mulți din leagănul ei din Ierusalim n-au dorit-o, acum 2000 de ani. Fondatorul ei a fost ucis, iar urmașii Lui, creștinii, au fost ocazional persecutați și dați la moarte. Cel mai puternic imperiu cunoscut vreodată și-a folosit vastul aparat de stat pentru a suprima această credință, dar n-a reușit, prăbușindu-se el în loc. Vom studia apariția Bisericii primare și răspândirea ei, acuzațiile ce i s-au adus și persecuțiile care au amenințat-o, povestea martirilor care și-au dat viața și n-au renunțat la credința lor, tranziția prin care creștinismul a devenit nu numai religie legală ci și credința oficială în Imperiul Roman. Perioada acoperă 300 de ani, până la Edictul din Milano din anul 313, când Biserica a primit statut legal. E cea mai incredibilă povestire din istoria omenirii!

În 14 iulie, 1789, o gloată de țărani francezi a atacat faimoasa închisoare Bastilia, i-au devastat porțile și au ars-o din temelii. Acest act de violență a marcat începutul revoluției franceze. Pe data de 9 noiembrie 1989, cetățenii din Berlinul de Est și de Vest s-au adunat la faimosul zid din Berlin. Au săpat cu târnăcoape și ciocane, până când zidul a fost dărâmat. Căderea Bastiliei și căderea zidului Berlinului, aflate la o distanță de 850 km în spațiu și 200 de ani în timp caracterizează istoria creștinismului în epoca revoluționară.

Martin Luther avea doar 9 ani când Cristofor Columb se îndrepta spre India, descoperind o nouă emisferă. Columb însuși vedea călătoria sa ca pe o misiune religioasă, lansarea unei noi cruciade, care va restaura unitatea și splendoarea creștinismului medieval. El se gândea că are un rol profetic de jucat, unul care fusese prezis cu mult timp înainte de către Isaia 46:11: "Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o țară îndepărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus și Eu voi împlini; Eu am plănuit și Eu voi înfăptui."

În timpul celor două secole care au trecut de la moartea lui Martin Luther din anul 1546, până la convertirea lui John Wesley în 1738, lumea creștină a experimentat o trecere paradoxală de la epoca credinței la epoca rațiunii. Tensiunea dintre acestea două, credința și rațiunea, a existat dintotdeauna, ca un pârâu subteran care curge chiar sub scoarța Pământului, la mică adâncime, uneori nevăzut, dar care alteori erupe ca o arteziană chiar la vedere. Este un conflict înrădăcinat chiar la bazele creștinismului însuși. Isus a spus că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu tot cugetul nostru. Totuși, apostolul Pavel ne-a avertizat să nu ne încredem în filozofări și speculații în van. Faimoasa întrebare a lui Tertulian: "Ce are Atena a face cu Ierusalimul? Ce are Biserica a face cu academia?"  răsună peste veacuri.