Într-o zi, am fost răpit de pe stradă de către comuniști și nu mi-am văzut copiii timp de 14 ani. Ca mii de creștini din România sovietică, delictul meu era că mărturisisem public că Hristos era Mântuitor. Am fost pastor luteran în România. Ani de zile, am condus o lucrare misionară secretă în rândul soldaților ruși care ne furaseră țara.
Sâmbătă, 16 iulie 1054, când rugăciunile de după-masă erau pe punctul să înceapă, cardinalul Humbert, reprezentant al papei Leon al IX-lea, a intrat în catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol și a înaintat până la altar, punând acolo un pergament care declara că Patriarhul Cerularie al Constantinopolului este excomunicat. A ieșit din biserică, și-a scuturat praful de pe picioare și a părăsit orașul. Peste câteva zile, patriarhul îl condamna și el solemn pe cardinal
Povestea creștinismului e uimitoare. În 2000 de ani, o sectă a iudaismului născută într-o fundătură a Imperiului Roman, devine un curent care mătură toată lumea...
Două extreme
Eu sunt în postura de pastor care am slujit în perioada comunistă în județul Galați și Brăila, iar acum în societatea democratică. Bisericile s-au schimbat foarte mult.
Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, principalul subiect al lui Isus, e un subiect și simplu, dar și complex. Cum „iudeii cer minuni, iar grecii caută înțelepciune” (1Corinteni 1), Pavel descrie succint eforturile sale „Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei... Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea” (1 Corinteni 9).