Dacă mă refer la provocările Bisericii în contextul urban, în mod special în București, cred că văd aglomerație; dincolo de aglomerația din trafic, aglomerația vieților oamenilor. Suntem într-o vreme în care totul se desfășoară rapid. Încercăm să ne aglomerăm agendele cu multe lucruri, slujbă, uneori slujbă extinsă, drumul de acasă până la serviciu și invers. Aglomerația și stresul pe care aceasta îl cauzează este o provocare semnificativă pentru ca biserica să funcționeze sănătos, să îți rămână resurse, energie, timp, pentru a putea gândi, pentru a putea să te întâlnești cu oamenii, să citești, să te alimentezi, să te aduni cu alții care au aceeași credință ca și tine, încurajându-te în acest sens. Ritmul de viață alert cred că este o provocare. Cred că noi ca și creștini ar trebui sa fim și aici contraculturali.
E o bucurie pentru noi pentru că, pentru prima dată în istoria României, avem un președinte evanghelic. Dar aș vrea, dincolo de titulatura de evanghelic, să dovedească că el este un evanghelist prin viața lui, că propovăduiește prin ceea ce face și trăiește.
Fiecare din noi ar trebui să avem o viață evanghelică. Noi toți suntem chemați să fim purtători ai veștii bune a lui Isus Hristos. Așa de mult mă bucur când aud confirmări de trăire în sfințenie și curăție, într-o viață deosebită și luminoasă a tinerilor, a membrilor bisericii. Și sunt îndurerat atunci când aud că se spune ceva neplăcut despre cei ce sunt parte din biserică.
Discutăm mult despre Biserica din lumea post-modernă urbană, în care mulți dintre noi trăim. Aici ne dăm seama că trăim într-o paradigmă unde lucrurile sunt ușoare. Ce să facem? Să ne axăm mai mult pe ucenicizarea membrilor, sau mai mult pe cei din afară? Pe ce să ne axăm? Pe inițiativele bisericii, sau să încurajăm creștinul individual în munca lui, în implicarea lui social-politică pentru a face ceva?
De ce e important să ne cunoaștem identitatea când vorbim despre Împărăția lui Dumnezeu?
Cred că dacă știi cine ești și cui aparții, atunci majoritatea problemelor din viața ta se rezolvă. Dacă știi că Dumnezeu e Tatăl tău atunci, anxietatea, frica, toate aceste lucruri devin iraționale.
Când Isus vorbește pentru ultima oară cu ucenicii Săi, articulează visul lui Dumnezeu: mergeți și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, și învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Investiția de 3 ani făcută de Isus în ucenicii Săi ajunge la punctul de maxim, și ei sunt împuterniciți să ducă mai departe modelul pe care Isus l-a transmis - să facă ucenici.