Pentru ca „Trupul”, Biserica, să atingă plinătatea și maturitatea, este nevoie de cele cinci slujbe: slujba de apostol, de proroc, de evanghelist, de pastor și de învățător. Aceste cinci daruri de conducere sunt diferite, dar lucrează împreună pentru ca „sfinții”, Biserica, să poată să atingă această varietate și maturitate. Această varietate a darurilor de conducere, această interacțiune între daruri carismatice diferite și zone de competență, este necesară. Conceptul de conducere, în contrast cu modelul roman, nu constă într-o structură ierarhică piramidală, ci interacțiunea universală și organică a mai multor personalități, daruri carismatice și zone de competență sub conducerea Duhului Sfânt. Numai dacă există această mentalitate ebraică, acest organism de conducere condus și umplut de Duhul Sfânt, atunci vom vedea roadele din Efeseni 4:12-16.

Un curs de baza pentru viata crestina

Imaginează-ți că stai în fața unei uși masive de lemn. Ai ajuns acolo pentru că cineva apropiat ție te-a luat de mână, te-a condus pe un culoar și te-a pus să te oprești în fața acestei uși. Dincolo de ea, îți spune respectiva persoană, este o lume diferită de cea pe care o știi deja.

Guvernată de legi diferite, nu prea seamănă cu a ta. Dacă ar fi să te gândești la un film S.F. sau o carte fantastică dintre lecturile obligatorii de la școală, acolo ar fi locul acestei lumi scufundată în aventură. Întâmplări miraculoase, oameni înzestrați cu puteri supranaturale, mereu în luptă cu întunericul, chemați sub conducerea Creatorului întregului Univers, Stăpânul absolut a tot ceea ce există, Cel plin de har și adevăr, toate acestea cuprinse într-o viață nouă.

Cam așa arată primele zile „creștine” pentru mulți dintre noi. Poate am crescut în familii de credincioși, oameni care merg la biserică, citesc Biblia și se roagă. Părinții, frații, prietenii noștri sunt oameni cu o relație vie cu Dumnezeu, dar când noi înșine facem primii pași în viața trăită cu Dumnezeu, aproape tot ceea ce ne înconjoară pare nou, diferit. Ciudat chiar... Ți se pare familiar acest scenariu?

Probabil primul lucru pe care trebuie să îl învățăm este că viața creștină nu este atât de mult o religie cât este o relație. Noi nu doar slujim lui Dumnezeu, nu doar ne temem de El și încercăm să-L îmbunăm ca și cum el ar fi un stăpân rău, necunoscător de milă. Pentru creștin, viața este comuniune cu Dumnezeu, o întrepătrundere a inimilor în supunerea voinței noastre față de a Lui, în împlinirea cu bucurie a mandatului de a lumina și săra lumea frântă care nu-L cunoaște. Pentru creștin, a trăi înseamnă Dumnezeu și Împărăția Lui.

Au trecut 25 de ani de atunci. Alianța Evanghelică a avut suficient timp să-şi dovedească utilitatea şi eu cred că şi-a dovedit-o din plin! Prin toate acțiunile pe care le-au întreprins evanghelicii împreună, prin evanghelizări în stadioane, prin sprijinirea lucrării cu filmul Isus, prin înființarea radioului Vocea Evangheliei, prin sprijinirea unor organizații evanghelice cum ar fi cea a studenților, printr-o mai bună reprezentare la autoritățile Statului, prin întărirea conlucrării cu organizații din străinătate, şi prin multe alte lucrări împreună, evanghelicii au dovedit că este mai bine să lucrăm împreună decât să ne războim unii cu alții.