Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:13-14)
Opriţi-vă și să știţi că Eu sunt Dumnezeu. (Psalmul 46:10)
Mi-a fost mereu ușor să vorbesc, dar a trebuit să învăț să și ascult. Odată am simțit că soțul meu nu vrea să petreacă timp cu mine și să vorbim, așa că i-am spus că trebuie să vorbim mai mult. El a răspuns: „Joyce, noi nu vorbim. Tu vorbești, iar eu ascult.” Avea dreptate și trebuia să mă schimb, dacă voiam ca el să petreacă timp cu mine.
Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! (Psalmul 63:1)
Uneori mă mir de cât ne chinuim într-o situație înainte să ne gândim să vorbim cu Dumnezeu despre ea și să ascultăm vocea Lui. Ne plângem de problemele noastre, bombănim, cârtim, vorbim cu prietenii noștri și povestim despre cum dorim ca Dumnezeu să facă ceva. Ne luptăm cu situații în mintea și în emoțiile noastre, în loc să profităm de cea mai simplă soluție existentă: rugăciunea.
Ferice de omul care găsește înţelepciunea și de omul care capătă pricepere! (Proverbe 3:13)
Cel mai mult îmi place când Dumnezeu îmi vorbește prin înțelepciunea convențională și simțul practic. Înțelepciunea discerne adevărul într-o situație, în timp ce simțul practic oferă o judecată bună cu privire la ce trebuie făcut cu adevărul. Consider că înțelepciunea este ceva supranatural, deoarece nu poate fi învățată de oameni, este un dar de la Dumnezeu.
Dar Duhul spune limpede că în vremurile din urmă unii se vor depărta de credință... abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. (1 Timotei 4:1-2)
Versetul de astăzi vorbește despre conștiința unei persoane care este „însemnată cu fierul roșu” sau „cauterizată”. Dacă o rană este cauterizată, ea devine cicatrice și nu mai doare. În mod similar, când conștiința omului devine cauterizată, ea devine dură, amorțită și incapabilă să simtă ce ar trebui să simtă. Anii de neascultare și de durere personală ne pot fac duri, și nu blânzi, dar prin harul lui Dumnezeu ne putem schimba. Vrem să rămânem sensibili față de Dumnezeu, astfel încât să putem simți imediat atunci când îi rănim pe ceilalți sau nu Îl ascultăm pe El în vreun fel.