Tu... mi-ai străpuns urechile. (Psalmul 40:6)

Timp de mulți ani am vrut ca Dumnezeu să-mi vorbească, dar am vrut să aleg ce lucruri să împlinesc. Voiam să fac ce-mi spunea El doar dacă era ceva ușor și îmi plăcea, dar dacă nu îmi plăcea ce auzeam, mă comportam ca și cum nu era de la Dumnezeu!

Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima. (Ieremia 29:13)

Cu siguranță, trebuie să ne ocupăm de firea noastră pământească, pentru a ține piept duhului de pasivitate care încearcă să ne împiedice să creștem în cunoașterea lui Dumnezeu. Angajamentul de a petrece timp cu Dumnezeu este un angajament la fel de serios care oricare altul pe care îl vom face vreodată.

Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:16)

Când începem să înțelegem prietenia noastră cu Dumnezeu și să ne vedem ca prieteni ai Lui, rugăciunile noastre devin mai duhovnicești, mai pline de credință și mult mai îndrăznețe. Isus a oferit o ilustrație în Luca 11, imediat după ce i-a învățat pe ucenicii Săi să se roage ceea ce numim „Rugăciunea Domnnească”.

Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. (Romani 12:18)

Dacă vrem să-L auzim pe Dumnezeu, trebuie să creăm o atmosferă care să ne conducă în prezența Lui. Prin `atmosferă` mă refer la mediul sau starea de spirit dominantă care ne înconjoară. Atmosfera este creată de atitudini; anumite atitudini încurajează sau împiedică relația noastră cu Dumnezeu. Pentru a-L auzi pe Dumnezeu avem nevoie de o atmosferă de pace și putem păstra pacea prin atitudinea noastră de credință în Dumnezeu și dorința de a-i ierta pe cei pe care am putea fi supărați.