Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. – 1 Ioan 3:17-18

Fiind creștini, Dumnezeu a așezat compasiune în fiecare dintre noi, dar depinde de noi să decidem dacă ne închidem sau ne deschidem inima pentru a o primi. Am constatat că unul din lucrurile de bază pentru a avea o inimă deschisă la compasiune este de a mă gândi în mod serios la nevoile ce există astăzi în lume.

 Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. – Ioan 8:36

Din moment ce Dumnezeu nu ne-a creat să trăim în niciun fel de robie, putem experimenta libertatea de a ne bucura de tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat în Hristos. El ne-a dăruit viața, iar noi ar trebui să ne bucurăm de ea.

... să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului – Evrei 6:18,19

Precum o corabie în timp de furtună, în viață cu toții trecem prin timpuri dificile, când avem nevoie de ajutor pentru a rămâne stabili. La fel cum pentru o navă ancora este elementul care o ajută să rămână stabilă, Biblia spune că nădejdea este ancora sufletului nostru.

Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului. – Proverbe 6:6-8

Dumnezeu dă copiilor Lui vise mărețe, pe care ei să le urmărească în viață. Pentru ca acele vise să se împlinească, trebuie să petrecem timp antrenându-ne și cooperând cu Dumnezeu într-un proces de dezvoltare personală. Acest proces include timp, determinare și muncă susținută.