Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău." Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc... – Matei 5:43-44

Îmi place filmul El Cid, care spune istoria omului care a unit Spania, devenind un mare erou.

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. – Matei 5:16

Faimosul filosof și orator Edmund Burke a spus odată: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” Este cât se poate de adevărat. A nu face nimic este ușor, dar, în același timp, este periculos. Atunci când nu există opoziție față de rău, se înmulțește.

Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. – Romani 5:5

Este imposibil ca dragostea umană să fie necondiționată, ca a lui Dumnezeu. Însă, ca și credincioși în Isus Hristos, avem dragostea lui Dumnezeu în noi. Noi putem lăsa ca această dragoste să curgă liber, fără a fi condiționată. Dragostea noastră poate eșua, dar a lui Dumnezeu niciodată.

El face dreptate celor asupriţi; dă pâine celor flămânzi: Domnul izbăveşte pe prinşii de război;

Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi. Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi. - Psalmul 146:7-9

Dumnezeu vorbește adesea în Biblie despre responsabilitatea noastră față de cei opresați și flămânzi, față de văduve, orfani, copii ce cresc fără tată sau străini. Îi menționează și pe cei singuri, neglijați, uitați, cei cărora nu li se recunoaște valoarea. Lui Dumnezeu Îi pasă de cei opresați și flămânzi.