Nicu Zaharie – scriitor, pastor, Biserica „Filadelfia”, Baia Mare

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. (Ioan 1:12)

Cel mai mare beneficiu pe care îl avem din momentul în care ne întoarcem la Dumnezeu este că devenim copii de Dumnezeu.

Când Îl acceptăm pe Hristos în inimile noastre, nu suntem doar iertați de păcate și eliberați de vicii, ci suntem înfiați de Tatăl ceresc și primiți în familia Sa.

Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, ... ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni 4:4-5)

Noțiunea de copil de Dumnezeu se folosește în zilele noastre cu un sens general, având conotația de om creat de Dumnezeu.

Oamenii spun că sunt copii ai lui Dumnezeu pentru simplul fapt că au fost creati de El. Biblia, însă, ne revelează că această expresie are însemnări mult mai adânci și mai împortante.

Doar pentru că ai fost creat de Dumnezeu, nu înseamnă că ești copilul Său. E adevărat că Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, dar, prin păcatul lor, aceștia au pierdut drepturile ce li s-au dat.

Neascultând de Dumnezeu, au fost izgoniți departe de privilegiile pe care le aveau în grădina Eden. Începând cu ei, lumea s-a dedat la rău și la fapte păcătoase, îndepărtându-se tot mai mult de Creatorul ei.

Din cauza păcatului s-a creat o ruptură între om și Dumnezeu.

Omul a ales să trăiască în afara voii Creatorului său, alunecând tot mai departe de scopul pentru care a fost creat:

Nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui și-L împiedică să v-asculte! (Isaia 59:2)

Aceste cuvinte sunt foarte dure dar, în același timp, prezintă

realitatea omului fără Dumnezeu. Dacă nu L-ai acceptat pe Isus ca

Mântuitor personal, Biblia spune că ești despărțit de Dumnezeu,

nu ești copilul Său.

Vestea bună e că de acum poți și tu să-L inviți pe Isus să vină în inima ta. Doar prin El poți fi mântuit. Spune-I chiar acum că îți pare rău de păcatele tale și că dorești ca El să devină Domnul și Mântuitorul tău. Invită-L să preia controlul vieții tale. Nu trebuie să faci ceva special pentru aceasta. Doar vorbește cu Dumnezeu

așa cum vorbești cu prietenul tău. El e lângă tine chiar acum. El te vede, te aude și vrea să devină prietenul tău cel mai bun. Dacă ai făcut aceasta, crede că El deja a intrat în inima ta și te va călăuzi în continuare. La începutul acestei cărți găsești o adresă de e-mail la care ne poți adresa întrebările pe care le ai.

Dacă Isus este Mântuitorul tău, atunci tu ești deja copil de Dumnezeu. Nu mai trebuie să faci nimic pentru a câștiga acest drept. Ai fost înfiat de Dumnezeu în momentul în care L-ai invitat pe Isus în inima ta. Ai primit deja acest statut. Foarte mulți creștini se chinuiesc să câștige favoarea Tatălui pentru a deveni copiii Lui. Oamenii cred că trebuie să facă ei întotdeauna ceva pentru a obține anumite lucruri. Pentru a fi copil de Dumnezeu, tu nu trebuie să faci nimic. Trebuie doar să accepți. Dacă L-ai acceptat pe Isus, atunci acceptă și acest fapt.

În cele ce urmează nu îti voi spune ce trebuie să faci pentru a fi copil de Dumnezeu. Așa cum am spus deja, nu este nimic de făcut în acest sens. Doar crede și acceptă. Totul a fost făcut de Isus Hristos prin moartea Sa pe cruce. El ne-a răscumpărat și ne-a oferit certificatul de înfiere. Odată cu acest drept, ai nenumărate beneficii pe care le voi prezenta în acest capitol.

a. Ești o făptură nouă!

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.

Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

(2 Corinteni 5:17)

În momentul în care ai fost născut din nou, ai devenit o făptură nouă. Odată ce Hristos a intrat în inima ta, lucrurile au început să se schimbe. Tu nu mai ești cine erai înainte, o persoană fără viitor și fără speranță. Acum ești în Hristos și ai o identitate nouă!

E adevărat că Diavolul va încerca să te convingă că ești la fel ca înainte, că nimic bun nu s-a schimbat în tine, că nu poți să împlinești poruncile lui Dumnezeu și așa mai departe. Satan va încerca din răsputeri să te țină departe de identitatea pe care ai primit-o prin Isus Hristos. Dar, tu trebuie să știi ca el este un mincinos și ceea ce contează cu adevărat este ceea ce Dumnezeu spune despre tine. Iar Dumnezeu îți spune că esti o făptură nouă, ești un nou „tu”, iar trecutul tău este șters și lucrurile din viață s-au făcut noi.

Pentru Domnul Isus nu contează cine ai fost sau câte păcate ai făcut. Pentru El nu contează nici măcar gravitatea greșelilor tale. Când te-ai întors la El, trecutul tău a fost șters, ca și cum nu ai fi comis niciodată păcatele respective. Mai mult decât atât, ai fost făcut o persoană nouă, net superioară celei de dinainte.

La fel ca orice adevăr al Împărăției lui Dumnezeu, și pe acesta îl primești tot prin credință. Chiar dacă uneori nu simți că ești o făptură nouă, tu tot ești o făptură nouă pentru că Dumnezeu spune aceasta, iar ceea ce El spune este întotdeauna adevărat.

b. Poți trăi de pe poziția de fiu!

Dacă până acum ai crezut că ai de-a face cu un Dumnezeu mânios, care abia așteaptă să greșești pentru a te putea pedepsi, trebuie să înțelegi că Dumnezeu nu este un stăpân nemilos. El este un Tată iubitor, căruia Îi pasă de tine, iar tu ești fiul sau fiica Lui.

Probabil că de multe ori ești ispitit să crezi că Lui Dumnezeu nu Îi mai pasă de tine și că te-a abandonat, dar nu este așa. El este cu tine în toate circumstanțele vieții. El te ține în brațele Sale, ca un Tată ce își protejează copilul.

El este Tatăl tău, iar tu ești copilul Său. Ce mare onoare să fii copil de Dumnezeu! Nici chiar îngerii din cer nu au această onoare (vezi Evrei 1,2). Dumnezeu ti-a dat ție, cel ce crezi în sacrificiul Fiului Său, acest drept. Acum poți vorbi cu Tatăl tău din cer, de pe poziția de fiu sau fiică.

Se poate ca relația ta cu tatăl tău firesc să nu fi fost una tocmai bună. Poate că tatăl tău nu te-a dorit, te-a ignorant sau te-a abuzat și s-a comportat urât cu tine. Dumnezeu nu este așa. El te dorește, te iubește, îți acordă atenție și vrea să trăiești de pe poziția de copil al Său.

Sau poate că aici pe pământ ai un tată bun, de care ești mândru și de la care ai avut ce învăța, dar și el este limitat. El te poate ajuta când este aproape de tine și poate să facă multe pentru tine, dar nu îți poate împlini toate nevoile. Dumnezeu, însă, este nelimitat, e lângă tine mereu și prin Isus Hristos vrea să-ți împlinească toate

nevoile.

Îmi amintesc de vremurile când trăiam în țară, în același oraș cu părinții mei. De fiecare dată când aveam nevoie de ajutorul lor, puteam apela la ei cu încredere. Când mi se strica ceva în casă îl sunam pe tatăl meu, iar el venea și rezolva problema. La fel era și cu mama mea. Lucrurile s-au schimbat, însă, în momentul în care am plecat împreună cu soția mea în India. Îmi amintesc că într-o zi, fiind departe de casă, m-am rugat Domnului și I-am spus: „Doamne, acum sunt departe de tatăl meu pământesc, dar Tu ești aici cu mine. Acum nu mai am la cine apela când am nevoie de ajutor, decât la Tine. Te rog să nu mă lași fără ajutor nicicând.” Atunci am realizat că Dumnezeu chiar este Tatăl meu și că eu sunt copilul Său. Am realizat că termenul de fiu sau fiică a lui Dumnezeu nu sunt doar niște cuvinte cu care noi, creștinii, ne-am obișnuit atât de mult fără a realiza adevărata lor valoare.

A fi fiu sau fiică de Dumnezeu înseamnă mult mai mult decât un titlu, înseamnă locul nostru lângă inima lui Dumnezeu. A fi copilul lui Dumnezeu definește identitatea noastră împreună cu toate beneficiile și privilegiile pe care le avem în El.

Și voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: “Ava! adică: Tată (tradus din greacă: Tăticule)! (Romani 8:15)

Dacă până acuma nu ai înțeles că ești copilul lui Dumnezeu și că poți trăi o viață din belșug de pe această poziție, te încurajez să îți iei în serios rolul de copil al Său. Prin faptul că El te-a înfiat, poți exclama plin de bucurie „Tăticule!”. El te ascultă și se bucură pentru tine atunci când știi cine ești prin El.

c. Ești moștenitor al binecuvântărilor divine!

Din moment ce am fost înfiați de Dumnezeu am devenit și moștenitori a ceea ce Dumnezeu are. Prin faptul că Isus, Fiul Său, a murit pe cruce, Testamentul Său a fost făcut valabil pentru toți copiii Săi. Putem deja să ne bucurăm și să folosim toate lucrurile despre care este scris în Testament că sunt pentru noi. Tot ce a spus

Dumnezeu că ne-a dat prin Isus Hristos, putem avea. Tot ceea ce spune Isus că putem face în Numele Său, putem face. Tot ceea ce a spus Isus că vom primi în Numele Său, vom primi.

Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. (Ioan 16:23b)

Am întâlnit creștini care trăiesc la un nivel foarte jos, un nivel de cerșetori. Aceștia vin de multe ori înaintea lui Dumnezeu și, în loc să Îl glorifice pe Domnul pentru ceea ce le-a oferit deja prin jertfa Domnului Isus, se tot plâng și vor ca Dumnezeu să le dea lucrurile pentru care Hristos deja a murit ca să le avem.

Multe binecuvântări devin reale în viața nostră nu în momentul în care ne rugăm pentru ele, ci în momentul în care credem că Hristos a plătit deja în locul nostru pentru a avea acele lucruri.

Nu vreau să minimalizez importanța rugăciunii și a cererilor noastre înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm. Trebuie să aducem cererile noastre cu mulțumiri înaintea Tronului Său.

Dar, noi nu venim de pe poziția de cerșetori, ci de pe poziția de moștenitori. De pe această poziție, rugăciunea noastră va fi presărată cu suficienă credință pentru a primi lucrurile pe care le cerem. Știind că suntem moștenitori și că în Numele lui Isus avem deja răspuns la cererile pe care I le aducem, credința va exploda în

inimile noastre.

Când ne-a făcut copiii Lui, Dumnezeu ne-a dat și dreptul să moștenim lucrurile Sale. Acum suntem conectați cu cerul și cu binecuvântările Tatălui. Acum avem acces atât la resursele naturale, cât și la cele supranaturale. Prin Domnul Isus beneficiem atât de binecuvântările spirituale, cât și de cele materiale. Ambele

sunt importante pentru a răspândi Împărăția lui Dumnezeu.

Din nefericire, unii lideri încearcă să fie mai „spirituali” decât e cazul și, prin mesajele lor, îi fac pe oameni să se simtă vinovați pentru lucrurile materiale pe care le posedă. Ei îi îndeamnă pe oameni să se mulțumească cu puținul pe care îl au, ca și cum lucrurile materiale nu ar fi o binecuvântare, ci un blestem. Eu nu susțin că toate lucrurile materiale sunt o binecuvântare. Ceea ce vreau să scot în evidență este faptul că Dumnezeu este interesat să ne binecuvinteze și material, nu numai spiritual. Dumnezeu vrea să avem totul din belșug. El vrea să se îngrijească de toate nevoile noastre și să nu ne stresăm pentru ziua de mâine, nici de ce va fi în

viitor. Însuși Domnul Isus ne-a spus să nu ne îngrijorăm de ziua de mâine, deoarece Tatăl nostru ceresc ne prețuiește suficient de mult pentru a ne oferi lucrurile de care avem nevoie. (Matei 6:25-33)

Sărăcia nu este o caracteristică a Împărăției Cerului. Satan este cel care vrea să îi țină pe oameni departe de resursele pe care Dumnezeu le-a creat pentru ei. Am întâlnit mulți creștini care cred că Îl onorează pe Dumnezeu dacă trăiesc o viață lipsită de binecuvântare materială. Ei cred că suferă pentru Dumnezeu prin faptul că niciodată nu au bani suficienți pentru a trăi o viață decentă. Probabil că aceasta este una dintre cele mai urâte amăgiri din partea Diavolului.

La fel se întâmplă și cu binecuvântările spirituale. Diavolul ne minte că ne-am putea mândri cu ele și e mai bine să nu ne așteptăm ca Dumnezeu să ne ofere darurile Sale. Din această cauză, mulți copii ai lui Dumnezeu se mângâie cu gândul că, dacă va vrea Dumnezeu să le dea vreo binecuvântare le-o va da, iar

dacă nu, nu le va da. Aceasta este tot o amăgire din parta celui rău. Dumnezeu vrea să ne dea binecuvântări, dar noi trebuie să perseverăm în credință, așteptându-ne să le primim.

Dumnezeu este un Dumnezeu al binecuvântărilor. În momentul în care L-am primit pe Isus în inima noastră, am primit și dreptul de a moșteni binecuvântările Sale.

d. Ești prietenul lui Isus!

Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru

că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. (Ioan 15:13-15)

Înainte să fie vândut, Isus le-a spus ucenicilor că ei nu mai sunt robi, ci prietenii Lui. Același adevăr mi se aplică și mie și ție. Noi suntem prietenii Lui Isus. Aceasta înseamnă că noi avem acces la ceea ce face El și putem cunoaște voia și planurile Tatălui.

Este o mare diferență între a fi robul sau prietenul cuiva. Robul este foarte limitat, știe lucruri despre stăpân, știe lucrurile din exterior, dar nu cunoaște ce e în inima stăpânului său. Un prieten bun, în schimb, cunoaște lucrurile intime și personale despre tine.

Deoarece Isus ne-a făcut prietenii Săi, avem acces la inima Sa și la cele mai intime gânduri pe care El le are. Acum putem să-L slujim nu doar ca niște robi, din obligație, ci ca niște prieteni, din dragoste.

E adevărat că Biblia ne spune ca atunci când facem ceva pentru Dumnezeu, să nu ne lăudăm cu ceea ce am realizat, ci să admitem că suntem niște robi netrebnici, care am împlinit doar ceea ce eram datori să facem. (Luca 17:10) Acest verset nu anulează poziția de prietenie pe care o avem cu Hristos, ci subliniază atitudinea

pe care trebuie să o avem atunci când slujim. Prin faptele noastre bune nu vom putea niciodată echivala jertfa Domnului Isus. Prin slujirea noastră nu vom putea niciodată să plătim răscumpărarea pe care o avem prin Hristos. Jertfa Lui este darul Tatălui pentru noi și nu poate fi substituită cu absolut nimic.

Chiar dacă slujirea noastră trebuie făcută în smerenie, noi tot rămânem prieteni ai lui Isus. Așa cum am spus, de pe această poziție cunoaștem inima Sa și putem sluji și mai bine. Ne este ușor să slujim în smerenie, deoarece știm că și El a procedat la fel. Isus este Rege, dar El a slujit ca un servitor pentru a revela dragostea Tatălui.

Chiar dacă un rob poate să facă multe din lucrurile pe care le face un prieten, robul nu va putea simți ca un prieten și nu va avea inițiativa să facă ceea ce face un prieten. Dacă robul se supune din obligație, unor comenzi care îi sunt date de stăpân, prietenul le va împlini din proprie inițiativă și cu bucurie.

Odată ce creștem în relația noastră cu Dumnezeu și cunoaștem inima Sa, vom face ceea ce Îi place Tatălui nu pentru că ne poruncește, ci pentru că ne simțim onorați să facem lucrurile respective. Aceasta va aduce bucurie nu numai Tatălui, ci și nouă, copiilor Lui.

Articol extras din capitolul 1 al cărții „Identitate prin har”, de Nicu Zaharie.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 6), din noiembrie - decembrie 2022, cu tema „Identitate și autoritate spirituală”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Versete de la care plecăm în această scurtă sinteza despre identitate și autoritate sunt în Psalmul 8:

„Îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu și l-ai încununat cu slavă și cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui.” (Psalmul 8:4-6)

Câteva repere și întrebări pentru fiecare:

1) Cunoașterea identității – cheie către împlinirea viziunii și chemării personale a fiecărui creștin

În acest timp de reașezare, de aliniere a fiecărei persoane, lucrare, biserici, cunoașterea identității este o cheie în întelegerea chemării, a restaurării viziunii, o înțelegere a scopului pentru care ai fost adus pe Pământ.

2) Esențială - întelegerea naturii divine a ființei umane

Avem un ADN divin, suntem ființe duhovnicești, avem viață veșnică, suntem asemeni lui Dumnezeu, creați după chipul și asemănarea Lui. Este un punct de plecare în orice discuție despre identitate.

De ce în primul rând duh și nu suflet sau trup? Pentru că așa ne-a creat Creatorul!

3) Ești o ființă triunică, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu

- duh

- suflet

- trup

Ești unic, comunici cu Dumnezeu, ai o personalitate dată de componentele sufletului tău (intelect, emoții, voință). Trupul tău este templul Duhului Sfânt, e nevoie să îi porți de grijă aici pe Pământ, chiar dacă în veșnicie vei primi un trup de slavă.

4) Ce se întâmplă cu ființa ta la convertire?

Duhul tău, mort și deconectat de Dumnezeu (de la Adam și Eva încoace) este reconectat la Duhul lui Dumnezeu, ești născut din nou în Împărăția lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă instantaneu, devii parte din Împărăție ești înfiat/adoptat în familia lui Dumnezeu.

Urmează însă un proces mai lung, de creștere spirituală, de schimbare a minții (metanoia) de eliberare de bagajul emoțional, educațional, cultural, generațional, de transformare a sufletului, proces care aduce și curățire pe lângă maturizare spirituală și creștere și întelegere și exersarea autorității spirituale.

5) Etape în înțelegerea și asumarea identității spirituale

La început ești adoptat instantaneu în familia lui Dumnezeu, ești înfiat, ești copil de Dumnezeu (chiar dacă la stadiul de bebeluș). Și toate acestea prin întelegerea și acceptarea jertfei lui Hristos pe cruce.

Treptat, dacă dorești, Duhul Sfânt îți dă o întelegere progresivă a ceea ce Domnul a împlinit pe cruce pentru tine:

- mântuire, iertare de păcate

- vindecare în trupul tău

- eliberare de apăsarea celui rău

- acces la toate resursele, pârghiile pe care El le are pentru tine, la nivele noi de întelegere spirituală care îți permit exersarea autorității spirituale și operarea la noi nivele de impact.

Toate cele de mai sus, doar dacă ți le asumi, crezi în ele, crezi că sunt posibile și în dreptul tău, dacă înțelegi că El a murit pe cruce nu doar ca să te ducă în cer ci și ca să operezi în numele Lui, în autoritate și aici pe pământ.

6) Sunt mai multe nivele de accesare și intrare în autoritate spirituală

Încearcă să vezi unde ești și cum te consideri (iată câteva):

- copil de Dumnezeu

- înfiat în familia lui Dumnezeu

- cetățean al Împărăției Sale

- fiu de Împărat

- moștenitor

- slujitor al lui Hristos

- co-moștenitor împreună cu Hristos

- așezat în locurile cerești

- ambasador a lui Hristos

- martor al lui Hristos

- sfânt, pus de-o parte

- ucenic a lui Hristos

- prieten al lui Hristos

- parte din Mireasa lui Hristos

- rob credincios

- asemeni lui Hristos

Și toate acestea sunt dincolo de orice apartenență confesională.

7) Hristos ne împuternicește, ne deleagă o autoritate spirituală în care putem să operăm

Autoritate potențată prin Duhul Sfânt, revărsat pe pământ după ridicarea la cer a Domnului.

Versetul cheie pe care trebuie să ți-l asumi, este pentru tine dacă te numești urmaș a lui Hristos, indiferent de confesiune: „Ci voi veți primi o putere (autoritate în multe traduceri) când Se va coborâ Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8)

Iar versetul care contrariază pe mulți creștini, este împuternicirea, trimiterea adresată tuturor, nu numai liderilor ci fiecărui credincios: „Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii se vor însănătoșii.” (Marcu 16:17-18)

Ești unul dintre cei care cred? Atunci ai această însărcinare, să mergi să operezi cu îndrăzneală știind că Domnul te va însoți cu călăuzirea, puterea și autoritatea Sa.

8) Autoritatea pe care o ai trebuie exersată, pusă în practică, aplicată

Încă de la începuturi Adam-omul a primit această însărcinare de la Tatăl ca el: „Să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” (Geneza 1:26)

Iar mai apoi când a apărut și Eva, Domnul întărește această chemare însoțită de autoritatea Sa spunându-le:

„Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.” (Geneza 1:28)

Acest mandat ratat de Adam și Eva dar restaurat prin Hristos, este și în dreptul tău azi. Ești conștient de aceasta? Operezi în el?

Înainte de înălțare Hristos ne spune fiecăruia: „Toată puterea (autoritatea) Mi-a fost dată în cer și pe pământ.

Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin” (Matei 28:18-20)

Da, toată autoritatea ne-a fost dată, împreună cu promisiunea că El va fi cu noi până la sfârșit, pe tot parcursul alergării și slujirii noastre (și nu doar la început, atunci când suntem împuterniciți să mergem)

9) Parte esențială din chemarea noastră, din identitatea noastră, este să facem ucenici, să-L mărturisim pe Hristos

Suntem ucenici ai lui Hristos, nu doar convertiți la credință. Suntem nu doar simpli convertiți, intrați în Împărăție și salvați de eternitatea pedepsei ci suntem din primul moment al convertirii noastre, chemați să îl mărturisim pe Hristos, să fim ucenicii Lui să facem „misiune” începând cu cei din casa noastră, locul de muncă, vecinătate, societate.

10) Fațete ale identității creștine

Creștinul are identități, cetățenii, apartenențe multiple, cu înțelegeri diferite în funcție de nivelul de maturitate spirituală.

Iată câteva:

- cetățean al Împărăției

- cetățean al unei țări

- membru într-o biserică (denominațiune)

- apartenență la un grup etnic

- apartenență la o categorie socială, profesională

- apartenență la o familie, neam (generație)

Din perspectiva divină cea mai importantă este cetățenia cerului, statutul de „cetățean al Împărăției“ element identitar care este prioritar celorlate.

11) Nivele de autoritate divină asupra puterilor întunericului, restaurarea autorității cedate de Adam

a) Pe măsura creșterii în credință, fiecare creștin înțelege nivelul de autoritate la care poate să opereze. Avem autoritate asupra lui Satan dar trebuie să fim conștienți că:

- potrivnicul, diavolul “dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită” (1Petru 5:8)

- „săgețile arzătoare ale celui rău“ (Efeseni 6:16) sunt arme cu care el operează și azi.

b) Autoritatea noastră spirituală asupra puterilor întunericului se manifestă asemeni unor cercuri concentrice pe mai multe planuri:

- autoritate proprie, asupra ta ca persoană, asupra atacurilor care vin peste tine

- în cercul familie tale mai ales dacă ești cap de familie

- în biserica și în organizația în care slujești, pe măsură ce primești atribuțiuni de conducere și responsabilități

- în orașul tău/zona ta

- în națiunea ta

- autorități peste anumite domenii, zone - citește Corinteni 2:15 („A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce“).

Subiect este extins cu precizarea că fiecare are autoritate majoră peste zona în care este (de exemplu propria familie, oraș) decât cineva din exterior.

12) Nu se pune problema conflictului de putere între Satan și Dumnezeu ci doar aceea de autoritate

Prin Adam, Satan a obținut (prin înșelătorie) autoritate asupra Pământului. Isus nu a venit să anuleze puterea lui Satan ci să redobândească autoritatea pe care Adam a cedat-o șarpelui și să anuleze, să distrugă, stăpânirea lui asupra pământului. Aceasta este lupta la care ești chemat și în care ești desemnat, chemat să îți exerciți autoritatea, sa operezi în Numele Domnului.

13) Operarea în mod natural în supranatural a creștinului, ca ființă duhovnicească

Dimensiune dificil de înțeles, de acceptat, mai ales că ne confruntăm cu provocările vieții, cu necazuri, cu limitări.

Domnul ne dă de exemplu rugăciunea ca:

- formă de comunicare personală cu El

- ca armă de luptă spirituală

Este încă o reticență în a depăși forma de rugăciune clasică (mulțumiri, cereri, laudă) și de a folosi și rugăciuni rostite “de sus“ din locurile cerești, rugăciuni care spun muntelui să se arunce în mare sau poruncesc demonilor să iasă afară. Dar tot mai mulți credincioși descoperă puterea și autoritatea cuvântului rostit, fie că este un cuvânt din Biblie fie că este propria rostire. (Atenție: Domnul este atent la fiecare vorbă rostită de noi fie că este inspirată de Scriptură fie că este rostită din mintea noastră). Și toate acestea având la bază credința în El și în capacitatea lui nelimitată.

14) Creștinul între roada Duhului și daruri spirituale

Roada Duhului Sfânt începe să se manifeste tot mai vizibil în creștinul născut din nou:

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”(Galateni 5:22-23)

Această rodire este treptată, progresivă, este un proces prin care trebuie să treacă orice credincios. Aceste caracteristici sunt parte din identitatea fiecărui creștin ...sau ar trebui să fie. Fără excepție, fără o nuanță confesională.

Darurile Duhului Sfânt sunt daruri, cadouri... pe care Duhul Sfânt ni le dă după cum voiește

„Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care ne dă fiecăruia în parte cum voiește”(1 Corinteni 12:11) nu ca urmare a meritelor noastre, ci în vederea slujirii celorlalți.

O altă categorie de daruri date de Domnul: „Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:11,12) fac parte din personalitatea noastră, ne caracterizează când ni le însușim, ne ajută să împlinim chemarea care este peste noi, dar toate, fără excepție sunt destinate echipării sfinților ... în vederea slujirii, a extinderii Împărăției.

15) Creat pentru a ne închina Lui, pentru a-L onora pe El, pentru a fi canale ale revărsării gloriei Lui

Verifică dacă te caracterizează:

- o atitudine permanentă de închinare, de adorare

- ai o mentalitate a binecuvântării, nu una a sărăciei

- ai o demnitate divină, ești fiu de Dumnezeu

- închinarea este pentru tine și o armă spirituală; în prezența unei atmosfere de închinare forțele întunericului nu pot rezista

- primești în închinare revelații, gânduri, planuri de la Dumnezeu

16) Creat, echipat, împuternicit, pentru a duce o viață de biruință

Atât în viața de zi cu zi, cât și în confruntarea spirituala în creștere din zilele de pe urmă, zile care preced revenirea lui Hristos, esti chemat sa fii biruitor.

Această asumare înglobează dimensiunea identității divine și a autorității cu care am fost investiți, aceea de a extinde Împărăția Lui și de a confrunta puterile întunericului descătușate și activate la un nivel fără precedent în zilele de pe urmă.

Sunt 2 categorii mari de creștini și implicit de biserici:

a) - creștinul „defetist”, resemnat, retras (retras uneori chiar între zidurile bisericii) așteptând înfrigurat și temător întâlnirea cu Domnul prin trecerea „dincolo”, sau prin „răpire”.

b) - creștinul „victorios” care știind că vremurile sunt scurte își pune în valoare toate resursele, abilitățile, intră în autoritatea care i-a fost dată, iese în afara cadrului bisericesc și se luptă sacrificial pentru extinderea Împărăției, pentru vestirea Evangheliei până la marginea pământului; pentru creștinul victorios, biruitor, câmpul de misiune începe cu casa lui, scara blocului, locul de muncă, oraș, națiune...

Versetele fiecărui creștin din această categorie sunt Marcu 16:17,18 („Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu ...“).

Cu promisiunea că de acolo din cer, de la dreapta Tatălui, El „ne asistă“ ne ajută, lucrează împreună cu noi, ne potențează abilitățile și autoritatea pe care ni le-a dat, întărind cuvântul propovăduit de noi prin semne și minuni (vezi Marcu 16:19,20:„Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau. Amin“).

17) Rugăciunea ca mod de viață a credinciosului

Ești creat cu capacitatea de a auzi vocea Domnului, („oile Mele aud glasul Meu”), de a acționa călăuzit de El, de a discerne voia Lui într-o lume cu multe alternative, de a rosti voia Lui peste situații și probleme.

Rugăciunea credinciosului este parte din natura lui și poate fi exercitată ca:

- un simplu exercițiu religios

- o formă de comunicare (în ambele sensuri) cu Dumnezeu

- o armă spirituală

- o voce profetică

- un instrument de adorare, mulțumire, laudă

- o rostire aducătoare de viață, de acces în supranatural, de înfăptuire a intervenției Lui miraculoase

18) Poziție divină a fiecărui creștin

- ești creat să fi cap și nu coadă

- ești destinat binecuvântărilor multiple, pentru a fi o sursă de binecuvântări pentru alții

- trăiești în dimensiunea raiului ceresc încă de aici de pe pământ

- tot ceea ce faci și ești este prin har divin, nemeritat

- ești o seminție aleasă

- ești cetățean al Împărăției Lui

- esti o lumină, esti sarea pamântului

19) Ca si copil de Dumnezeu, ești beneficiar unic al legământului cel nou

Legământul cel nou este pus în inima ta de El, încă de la nașterea din nou prin care El îți oferă, ca dar nemeritat, prin har divin, beneficii enorme, statut privilegiat, poziție înaltă.

20) Ca împuterniciți ai Lui, Hristos ne-a oferit cheile Împărăției

Ca o garanție, ca un instrument divin în confirmarea și exersarea autorității primite de la El.

Cheile pot reprezenta:

- acces (în zone, lucrări, teritorii noi)

- protecție

- acces la revelație divină

- capacitate și conștientizare că avem autoritate asupra puterilor întunericului

- acces la resursele Împărăției

21) Creștinul este creat ca să fie ca o sămânță: aduce rod atunci când “moare“

Sunt mai multe moduri în care putem „muri“ aici pe pământ, când firea noastră este răstignită. Iată câteva:

- prin răni din partea celor dragi

- prin abandon fiu, fiică

- când răspunzi cu „har“ unor atacuri sau nedreptăți

- când slujești jertfitor știind că nu vei primi nici o apreciere sau recompensă

22) Dificultăți, întrebări și provocări în înțelegerea identității noastre divine

Te întrebi și mă întreb:

- sunt pe pământ pentru a fi un canal de revărsare a Gloriei lui Dumnezeu?

- sunt adoptat pe viață? Pentru eternitate?

- transferul în Împărăția lui Dumnezeu nu are de-a face cu faptele mele ci cu harul lui Dumnezeu?

- la convertire și în procesul de creștere spirituală să înțeleg că nu este doar un transfer de putere, autoritate ci de activare în interiorul meu a ceva ce există deja acolo, de la crearea mea, și care acum s-a descătușat prin reconectarea cu Dumnezeu?

- acum în noul legământ, Duhul Sfânt este în mine?

- nu sunt fiu de Dumnezeu prin ceea ce fac ci prin ceea ce sunt?

- în umblarea ca fiu de Dumnezeu cel mai mare pericol este mândria, indiferent de manifestarea ei? (să fiu atent la fațetele mândriei: autojustificarea, spirit justiționar, auto-neprihănire, nevoia de semnificație și apreciere, reacție la nedreptate, semenul mai presus decât tine, falsă smerenie, aroganță, forme de abuz spiritual/fizic/verbal)

Concluzii: În finalul istoriei Domnul restaurează toate lucrurile, începând cu restaurarea domniei și autorității Lui asupra întregului pământ, asupra întregii societăți, asupra tuturor zonelor în care operăm. El face acest lucru prin fiecare credincios, prin trupul său, conștientizat cine este în Hristos și care este mandatul divin, individual și comparativ.

El a biruit totul!

Noi trebuie să pășim în teritoriile câștigate de el, să restaurăm autoritatea Lui, temporar și ilegal uzurpată de diavol, să Îl lăsăm să guverneze prin noi.

Și prin aceste rânduri El ne îndeamnă să îndrăznim. El a biruit lumea!

Tudor Pețan,

președinte Alfa Omega TV

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 6), din noiembrie - decembrie 2022, cu tema „Identitate și autoritate spirituală”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Flavia Zdrânc

Băiețelul meu are acum șapte ani. Când a fost micuț, la doi ani, cam așa, a alunecat într-o seară și a dat cu gurița de o măsuță din sticlă. S-a tăiat la limbă foarte tare și am văzut că îi curgea mult sânge, dar știam că limba are foarte multe vase de sânge și mă gândeam că poate se vindecă sau să aștept un pic, n-am știut exact cum să procedez. Am stat vreo două-trei ore și tot curgea, fluxul de sânge era foarte mare. Copilul era și sugar, nu puteam să-i dau piept pentru că în momentul când îi dai pierdut strânge cu limbuța de mamelon și atunci se desfăcea din nou și nu puteam să îi dau. Îi era și foame, era și slăbit și cu hemoragie și am zis că mergem la urgențe.

Ne-am dus cu el la urgență. Cei de acolo au spus apoi că: „limba este ca un burete și nu putem să o coasem... nu știm, lăsați așa, aspirăm”... Toată gurița era plină de cheaguri, fiindcă pe gingii s-a făcut sângele cheag, dar în rest curgea în continuu. L-au aspirat în guriță și s-a rupt și mai tare. L-am luat și ne-am dus la Cluj, dar pe drum înspre Cluj era un accident de mașină și am stat în coloană. La un moment dat, copilașul meu s-a făcut alb la față, după care am văzut că îi cad mânuțele pe lângă corp, au căzut și piciorușele în jos. La momentul ăla erau deja câteva prosoape pline de sânge în mașină, hăinuțele și ele, pline de sânge... plin, pur și simplu plin peste tot. Nu mai putea să deschidă ochii, nici măcar nu mai plângea, pentru că nu mai avea putere să plângă. Doar mârâia un pic. Eu mi-am amintit atunci, când eram însărcinată cu el, Dumnezeu îmi vorbea foarte mult cu privire la ce promisiuni avea cu privire la copilul acesta și am zis: „Doamne, dar Tu mi-ai promis tot felul de lucruri frumoase pentru copilul meu și acum el moare sub ochii mei!”. Am cerut înțelepciune și am zis: „Cu ce am de-a face și pentru ce trebuie să mă rog specific?”. Atunci am auzit o voce care mi-a zis așa: „Este un duh de moarte prematură care vrea să îl ia”. Atunci, în numele Domnului Isus am legat duhul ăsta de moarte prematură, pentru că în calitate de mamă am autoritate, și l-am scos afară și i-am poruncit să plece și i-am interzis să se mai atingă de el. Am cerut protecția sângelui Domnului Isus peste trupul copilașul meu, am cerut viață peste el și tot ce mi-a promis El am zis peste copil. Pe lângă asta, toate versetele ce mi le-am amintit le-am spus peste copil.

Vreau să vă spun că în momentul când am terminat rugăciunea copilul a deschis ochii. I-am verificat limbuța și rana a fost suturată, pur și simplu a fost închisă atunci pe loc. Am văzut că a înghițit de două ori. Când a deschizi gura din nou, toate cheagurile de sânge erau înghițite, era curat în guriță de zici că nu s-a întâmplat nimic.

L-am schimbat de haine și am mulțumit Domnul Isus pentru ce a făcut, pentru că l-a salvat. În momentul următor s-a deplasat coloana de mașini, am ajuns la Cluj la urgență și doamna de acolo a zis că într-adevăr copilul este slăbit, dar nu pare să aibă o rană așa de mare.

Atunci am văzut cu ochii mei ce înseamnă să te lupți, ce înseamnă să fii conștient că sunt niște forțe care acționează, indiferent dacă vrei sau nu, într-un alt teritoriu. Și dacă nu ești conștient de ele îți vezi copilul cum moare, după care zici: „A! păi poate așa a vrut Domnul” sau, așa se întâmplă de obicei, așa am observat, se întâmplă ceva, o tragedie, o boală și zicem: „păi Dumnezeu a vrut... apoi dacă așa e voia Lui...”. Păi nu e așa voia Lui! Voia Lui nu era să moară copilul meu și voia Lui e nu să moară așa mulți oameni sau așa de mulți copii, sau să fie alții săraci sau să nu aibă de mâncare, sau eu să fiu de exemplu bătută de tata sau agresată sau așa mai departe... Nu! Asta nu e voia Lui Dumnezeu! Voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră, dar este și binele nostru.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 5), din septembrie - octombrie 2022, cu tema „Fii liber! Vindecare - Eliberare - Restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Aurelian Barbu - Pastor, Biserica „Dunamis”, București

Când un om îl primește pe Cristos este important ca imediat să facem o rugăciune cu privire la bagajul generațional, nu să așteptăm să treacă ani de zile. Eu chiar îi îndemn să se roage în felul următor: „mă lepăd de Satan și de toate lucrările lui, conform cu Galateni capitolul 3 cu versetul 13 eu cred că am fost răscumpărat de Cristos din blestemul legii în care este cuprins și blestemul generațional”. Aceasta este o rugăciune de autoritate, nu este o luptă de putere. Dacă am fost strămutat din împărăția întunericului în Împărăția Fiului, automat eu de acolo mă dezrădăcinez de toate aceste moșteniri și trebuie să cred și să rostesc lucrul acesta. Le spun să mărturisească și să le aducă la jertfa lui Isus toate păcatele care au fost făcute de părinți, de înaintași și pe care la rândul ei persoana respectivă le-a repetat. Și chiar specific să spună fiecare păcat în parte. De asemenea, dacă sunt păcate care nu se cunosc să spună: „Doamne și pentru lucruri pe care nu le cunosc și nu le știu și sunt păcătoase , sunt urâciuni înaintea Ta, cer răscumpărare prin jertfă Domnului Isus de pe cruce mă rog și rostesc să fi anulate, eu mă lepăd de Satan și de toate lucrările, mă lepăd de orice lucru generațional”.

Iar în final le spun: „generaționalul meu începe de la Isus Cristos, partea mea de moștenire este Domnul, sunt o făptură nouă în Cristos, prin sângele Lui le declar nule”.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 5), din septembrie - octombrie 2022, cu tema „Fii liber! Vindecare - Eliberare - Restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista