,,Închinăciunea Îl pune pe Dumnezeu acolo unde merită să fie și îl așează pe om unde trebuie să fie.” Warren W. Wiersbe
În contextul laudei și al închinării, Dumnezeu ne conduce spre a înțelege lucruri noi și totodată ne încurajează să ne reevaluăm, cu discernământ, călăuziți de El, aspectele închinării noastre care s-au îndepărtat de la Adevăr.
1. Prea mult cântec și prea puțină închinare!
Ne place să cântăm și ne simțim bine atunci când o facem, chiar ne dă o stare de bună dispoziție. Întrebarea este ,,cât din cântarea noastră este închinare sau cât rămâne doar cântare?” Care este modalitatea în care convertim cântarea noastră în închinare? Ajutorul nostru se află în Ioan 4:23-24, unde ni se spune clar că închinarea acceptată și dorită de Dumnezeu este aceea care are coordonatele ,,în Duh și Adevăr”.
Un alt gând pe care îl am este că noi de multe ori confundăm sentimentalul cu spiritualul. Nu neaparat o melodie care îmi atinge inima și îmi place, lucrează și în domeniul spiritual. Închinarea pornește din spirit, dintr-o conectare în Duh; pornește și slujește în primul rând la nivelul duhului.
2. Prea multă închinare și prea puțină ascultare!
Ascultarea ne conduce întotdeauna spre închinare și închinarea spre ascultare. Nu putem să le disociem pe cele două. Fiecare închinător ar trebui să fie preocupat în viața lui nu doar de aspectul închinării, ci în mod intenționat ar trebui să fie determinat să asculte. Un închinător care nu dorește să asculte de Hristos nici nu este un închinător...