Ca lucrare de media, noi cei de la Alfa Omega TV avem harul să intrăm în contact cu multe lucrări, biserici și credincioși din România, dintr-o varietate de denominații de locații. Observăm o preocupare tot mai mare pentru rugăciune și mijlocire în Biserică, nu doar în Israel sau în alte părți în lume.

Dorința după rugăciune și închinare a fost permanentă în Trupul lui Hristos și în trecut, manifestată prin seri de rugăciune sau nopți de veghe, însă în ultimii ani remarcăm o creștere în intensitate a rugăciunii și mijlocirii, dincolo de o denominație sau biserică anume. Credincioșii se strâng laolaltă pentru a se închina lui Dumnezeu împreună, și a stărui pentru cauzele Sale, pentru orașul și țara lor.

Vedem cum Dumnezeu toarnă un duh al rugăciunii peste Biserica din țara noastră în ultimii ani. Însă diversitatea formelor pe care le îmbracă această chemare la rugăciune este uluitoare! Câteva trăsături comune ale acestor mișcări sunt sensibilitatea la vocea lui Dumnezeu, umblarea prin credință, unitatea în diversitate dincolo de barierele denominaționale, centralitatea lui Hristos, înțelegerea principiilor Împărăției, combinarea muzicii-inchinării cu rugăciunea și mijlocirea, și au ca efect manifestarea prezenței lui Dumnezeu în mijlocul lor...

Succat Hallel este o comunitate de închinători și mijlocitori adunați din toate colțurile lumii, pentru a veghea împreună pe zidurile Ierusalimului, jumătate din nucleul de conducere fiind evrei.

Noi, Rick și Patti Ridings, ne-am mutat în Ierusalim în anul 1999 și în acel an am dat naștere comunității Succat Hallel în sufrageria locuinței noastre. Domnul ne-a spus că Satan va ținti Ierusalimul cu siguranta mai mult decât oricare alt oraș din lume, pentru a încerca să împiedice a doua venire a lui Isus în Ierusalim. Din acest motiv li se poruncește tuturor credincioșilor de pretutindeni să „se roage pentru pacea Ierusalimului” (Psalmul 122:6).

În preștiința Lui, Dumnezeu a profețit că va ridica străjeri pe zidurile Ierusalimului: „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi care aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți deloc! Și nu-I dați răgaz, până nu va așeza din nou Ierusalimul și-l va face o laudă pe pământ.” 

În timp ce se adăugau treptat, unul după altul, câte un închinător și și câte un străjer, am început să lărgim spațiul din sufragerie. Acesta a fost un timp de testare pentru cei ce au fost chemați dintre națiuni să fie străjeri, deoarece în timpul celor patru ani de zile, între anul 2000 și anul 2004, Ierusalimul a fost sub „intifada” (revolta palestiniană), perioadă când multe autobuze erau aruncate în aer de către teroriști sinucigași. 

Străjerii însă au continuat să vină...

Am fost creați pentru a ne închina... dar nu doar cu buzele și vocile noastre. În închinare aducem ceea ce suntem si ceea ce avem înaintea Tronului Dumnezeului cel Atotputernic, iar închinarea are la fel de mult de a face cu ascultarea și cu credința noastră de zi cu zi, cât are de a face cu dragostea și adorarea noastră pentru Dumnezeu.

Contrar opiniei publice, nu dăruim pentru a primi înapoi. Nu dăm zeciuiala pentru a fi binecuvântați. Nu dăm ofrande și daruri pentru a primi înapoi înzecit sau însutit. Deși aceste lucruri se întâmplă de multe ori, motivația noastră în a dărui este ca data viitoare să putem dărui și mai mult. Când Dumnezeu ne-a descoperit acest principiu, ne-a schimbat complet modul de gândire privitor la bani, finanțe, zeciuială și dărnicie. 

Putem vedea peste tot în jurul nostru faptul că astăzi, oamenii își folosesc darurile, munca și cariera pentru a se ridica mai presus de alții, pentru a dobândi un statut social, pentru a-și face un nume și astfel cariera/munca a devenit o unealtă a lăcomiei, chiar un idol pentru foarte mulți, în loc să fie un mod de închinare și o unealtă de binecuvântare pentru noi cât și pentru alții. Evrei 13:5-6 ne avertizează să nu fim iubitori de bani, ci să fim mulțumitori pentru ce avem... Dar câteodată este greu să facem asta pentru că totul în jur ne îmbie să căutăm succesul cu orice preț.

Închinarea este un mănunchi de flori, ce înfloresc pentru un moment apoi dispar fiind înlocuite unele de altele și mai parfumate. Fiecare floare este diferită așa cum fiecare moment în închinare este unic. Închinarea nu este un scop, o destinație în sine, ci un itinerar permanent, o continuă experiență de viață . O veșnic înfloritoare expresie a unei inimi sincere, curate, pasionate și pentru totdeauna îndragostită de Isus.    

Există un scop primordial, înnăscut în fiecare om, sădit în destinul său… Și anume, acela de a-L căuta și descoperi pe Cel care l-a creat, lăsându-se apoi cucerit de harul și dragostea Lui și, mai mult de atât, răspunzând acestei revelații mântuitoare și purtătoare de grijă, cu un spirit de laudă într-o închinare gloriasă!

Doresc să creionez câteva înțelegeri personale izvorâte din umblarea mea cu Dumnezeu, care vizează acest demers al împlinirii scopului nostru de a fi un închinător în duh și în adevar… ”căci astfel de închinători caută Tatăl”. (Ioan 4:24).