Nicolae Moldoveanu (1922-2007) a fost un compozitor, poet și scriitor creștin român, remarcat pentru imnurile evanghelice pe care le-a compus. Din cele 7.000 de imnuri, 300 au fost compuse în închisoare și redactate ulterior.

Născut într-o familie de oameni foarte religioși din comuna Movileni, județul Galați, Nicolae Moldoveanu a fost dus de mic la biserică unde a început să îndrăgească cântările religioase. Când avea doar 3 ani și jumătate, tatăl lui a murit în urma unei boli necruțătoare. La 12 ani a fost trimis la Sfântu Gheorghe la un frate de-al mamei sale, cadru militar, ca să facă liceul. Acolo a fost înrolat copil de trupă în formația unității militare. „Eu nu am ales lucrul acesta, dar Dumnezeu a condus lucrurile și când am ajuns la muzică, parcă am intrat într-o baie ce-mi plăcea mie”, își amintea Nicolae Moldoveanu. Acolo a fost inițiat în tainele muzicii. A început să cânte la tobă, dar a învățat treptat să cânte la trompetă, țambal, pian și acordeon.

Înainte să-L cunosc pe Hristos, eram un om care a cântat timp de 15 ani în lume și acolo în lume, unde am cântat, am crezut că banii și muzica pe care o cântam și plăcerile lumii sunt totul pentru mine. Ziceam că sunt fericit, că nu îmi mai lipsește nimic, că am de toate, că sunt cineva, dar viața mea s-a schimbat! Cântam manele, muzică de petrecere, lăutărească, însă Dumnezeu mi-a schimbat inima și acum cântarea mea de laudă este pentru Împăratul.

Am colaborat cu foarte mulți soliști cunoscuți. De exemplu, vă dau câteva nume cunoscute: Adrian Copilul Minune, Florin Salam, Nicolae Guță, Sorina și chiar după ce m-am întors la Dumnezeu am stat de vorbă cu unul dintre ei, cu Adrian Copilul Minune,  și i-am zis că m-am pocăit. Mă gândeam că nu știe despre așa ceva, însă a zis: „Măi, bine ai făcut!”, doar atât. M-am gândit că poate el nu știe despre pocăință, dar mă rog ca Domnul Isus Hristos să-i binecuvânteze și pe ei, să-i întoarcă și pe ei la pocăință, pentru că viața lângă El este cea mai frumoasă.