Muzica pe care o compunem și o cântăm este închinată Domnului. Este al doilea scop pe care îl avem pe acest pământ, și anume să fim buni ispravnici ai talantului pe care l-am primit de la Tatăl. Care este primul scop? Acela de a-L cunoaște pe Isus Cristos ca Domn și Mântuitor personal și puterea învierii Lui. Există putere în muzică; muzica în general poartă cu ea o încărcătură spirituală, e o cale directă către inima omului. Tocmai de aceea noi, trupa Decean, ne luăm în serios chemarea pe care am primit-o de sus, iar chemarea aceasta este aceea de a-i conduce pe oameni prin cântarea de laudă, închinare și rugăciune în prezența tronului lui Dumnezeu...

„cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată”
„cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nebun”. (Mat. 7:24,26)
„Voi mai clătina încă odată nu numai pământul, ci şi cerul”. (Evrei 12:26)

In viata sunt lucruri care se clatina si se prabusesc, si lucruri care nu se clatina si nu se prabusesc, ci ramin vesnice. Si vine vremea mai degraba decit ne imaginam cind lumea noastra se va clatina din temelii si atunci vom ramine cu ceia ce nu se clatina; restul se va preface in fum si scrum.

Ceva in viata trebuie sa ramina stabil, neschimbat, pentru a intelege futilitatea lucrurilor care se schimba.

Un punct de referinta neschimbabil este definit in filozofie ca si absolut. Nimic nu mai poate fi adaus la el, nimic nu mai poate fi scos din el. In acest sens numai Dumnezeu este singura fiinta in lume care este Absoutul absulut. Nu a fost niciodata un moment al timpului sau vesniciei in care Dumnezeu sa nu existe, sau sa fie vreo schimbare sau umbra de mutare in El. Dumnezeu prin definitie este o fiinta care exista. Nu este posibil pentru Dumnezeu sa nu existe. Numele Lui este existenta insasi „Eu sunt cel ce sunt.” Tot altceva se defineste prin El. In El isi gaseste cauza, existenta si finalitatea tot ceia ce exista.

Acum, nici un om n-a vazut pe Dumnezeu si nici nu il poate vedea. Dar ceia ce avem din Dumnezeu de partea aceasta a vesniciei, care este absolut ca si Dumnezeu este Cuvantul Sau. Cerurile si pamintul se vor clatina si se vor prabusii, dar exista ceva ce nu se va clatina si nu va pierii ci va ramine vesnic, si acesta este Cuvintul lui Dumnezeu. (Matei 24:35). Este ceia ce pilotii spun cind zboara cu avioanele in ceata si nu vad nimic nici in fata nici jos nici sus ca atunci trebuie sa se bazeze nu pe simturi ci pe indicatoarele de la aparatele de bord.

In relativismul rampant al zilelor noastre avem nevoie disperata ca si aviatorii in ceata de puncte de referinta absolute ca sa nu ne prabusim total si final. Si cred ca nici o portiune din Scriptura nu defineste mai cuprinzator si mai convingator absoluturile pe care le are Dumnezeu pentru fiinta umana ca si Predica de pe Munte...

1 Corinteni 9:23 - Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Afirmaţia de mai sus aparţine unui evanghelist din primul veac al erei creştine. Este declaraţia unui om care şi-a pus viaţa-n joc pentru Evanghelie. Numele lui, aţi ghicit, este Pavel sau aşa cum este cunoscut de istorie, apostolul Pavel.

Socotit, din punct de vedere intelectual,  printre cei mai înzestrati oameni ai istoriei, apostolul Pavel ca şi un Francisc de Assisi de mai târziu, un Blaise Pascal, un doctor Schweitzer, ca un Sadhu Sundar Singh sau un Watchman Nee, după convertirea la creştinism, renunţă la tot ce are şi se consacră vestirii Evangheliei; devine purtătorul de veşti al Cuiva pe care el însuşi nu L-a văzut niciodată în carne şi oase.

Este greu să te abţii şi să nu-ntrebi: de ce? Nu s-a irosit oare un geniu pentru o lucrare ce nu pare a necesita neapărat un astfel de om? A fost cumva Pavel un Don Quijotte? La urma urmei ce-i aşa de special în legătură cu această Evanghelie?...