TINERI PENTRU MISIUNE (YWAM Youth With A Mission) este o organizație misionară internațională, formată din creștini din mai multe denominațiuni, dedicați raspândirii Evangheliei Domnului Isus Hristos acestei generații. Tineri pentru misiune are centre în peste 180 de țări ale lumii. Tineri Pentru Misiune România este chemată să ucenicească și să formeze lucrători care ascultă de Isus în toate aspectele vieții ca apoi, prin trăire și proiectele inițiate să aducă o schimbare în societatea românească și în lume.
Motto-ul nostru este: Să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L facem cunoscut.
Pentru împlinirea acestui scop, Tineri Pentru Misiune, atât internațional cât și în România, își concentrează eforturile în trei direcții:
- Ucenicizarea și echiparea credincioșilor pentru împlinirea misiunii care le revine în cadrul Marii Trimiteri.
- Evanghelizare personală
- Activități Caritabile
ESTIVALUL PROMISIUNE este un proiect dedicate tinerilor început în anul 2006 în cadrul organizației Tineri Pentru Misiune.
De ce să fim ProMisiune?
Noi credem că fiecare creștin este chemat să-L facă pe Dumnezeu cunoscut.
Festivalul ProMisiune este un loc în care suntem transformați pentru a avea impact. Dorim să ne lăsăm modelați de Dumnezeu și să-L cunoaștem mai mult pe El. Credem că atunci când îl cunoaștem pe Dumnezeu nu putem să stăm nepăsători și aceasta ne motivează la ACȚIUNE.
Datele Festivalului:
29 iulie - 03 august: pregătire misiune
04 august – 30 august: misiuni
Locații de misiune:
Kenia India Tailanda
Oltenia Ucraina Rep. Moldova
Inscriere și detalii:
www.promisiune.info
Telefon: 0742684478
Avantajele unei misiuni pe termen scurt:
- poți să îți folosești darurile în misiune pe timpul vacanței/ concediului
- poți cunoaște o cultură, o țară nouă și vedea inima lui Dumnezeu pentru ea
- vezi dacă ești sau nu chemat în misiune pe termen lung
- poți trăi experiențe de neuitat și chiar adevărate minuni cu Dumnezeu
- înveți să lucrezi în echipă
PIM este un proiect initiat in urma cu 14 ani si are ca scop sa aduca impreuna biserici, scoli si organizatii crestine intr-o viziune comuna pentru slava lui Dumnezeu si mantuirea celor pierduti.
Am fost motivaţi în initierea si dezvoltarea acestui proiect de:
- Marea nevoie de Evanghelie, observată atât în România, în cele aprox. 10.000 de sate si nouasprezece oraşe fără o biserică evanghelică, sau municipiul Bucureşti, unde locuieşte peste 10% din populaţia României, iar procentul creştinilor dedicaţi este sub 1%, cât şi în multe alte ţări unde Domnul Isus nu este încă predicat sau reprezentat;
- Potenţialul uriaş existent în România, potenţial chemat de Domnul Isus să fie martor al Lui în ţară şi până la marginile pământului.
- Sfânta Scriptură, unde ne este revelată atât dragostea lui Dumnezeu pentru toţi oamenii, voia lui Dumnezeu ca toţi oamenii să vină la cunoştinţa adevărului şi să fie mântuiţi (I Tim. 2:4; II Petru 3:9), cât şi chemarea Lui pentru noi să împărtăşim vestea bună a mântuirii tuturor oamenilor din zona noastră şi până la marginile pământului (Fapte 1:8).
- Imperativul unităţii. Suntem chemaţi să slujim Împărăţia Domnului nostru Isus, nu împărăţiile noastre confesionale. Nici unii, nici alţii, nu vom putea împlini de unii singuri Marea Însărcinare. Domnul ne-a chemat să predicăm lumii, în primul rând, prin unitate şi dragoste, şi apoi prin mesajul verbal (Ioan 17:20-24).
Cand Cornilescu a tradus din greacă fraza întâlnită în Fapte 1:8 el a folosit o expresie foarte comună în limba română: până la marginile pământului. Bănuiesc că acesta este motivul pentru care cei mai mulți dintre noi când interpretăm fraza de mai sus o facem dintr-o perspectivă geografică. În raport cu punctul în care ne aflăm noi la un moment dat marginile sunt cele mai îndepărtate zone ale pământului. Dacă pasajul este înțeles doar în acest fel misiunea s-a încheiat. Evanghelia a ajuns pe toate continentele și a fost propovăduită în toate țările de pe glob.
Personal cred că Domnul Isus nu a propus aici o metodologie de abordare a lucrării de misiune. Nu a propus etape de lucru. El a exprimat aici un principiu. Acest principiu ar suna cam așa: orice lucrare creștină validă pornește de la mic la mare, de la cunoscut spre necunoscut, de la apropiat înspre îndepărtat, de la centru spre margini, din interior spre exterior.
Deci ceea ce Biserica ar trebui să facă acum este să identifice unde sunt și, mai ales, care sunt marginile pământului și să pornească într-acolo. Din perspectivă etnică, așa cum am văzut în numărul precedent, marginile pământului înseamnă mii de grupuri etnice la care vestea bună nu a ajuns încă. Aceste grupuri pot fi departe sau aproape de noi din punct de vedere geografic.
Ai simțit vreodată că în fața ta se află un zid? Te simți blocat, simți că ți se pune o piedică? Simți că în fața ta se află o barieră rece, grea, de netrecut și nu găsești nicio cale de scăpare? Nu poți să te întorci, nu poți să te îndrepți în nicio parte, bariera e prea înaltă ca să o urci, e imposibil să te strecori pe sub ea și nu există drum de ocolire. Nu-i așa că nu mai ai nicio speranță când te confrunți cu așa ceva? Ce faci atunci?
Cândva, un prieten mi-a spus: „Joni, când în fața ta apare un zid, singurul lucru pe care poți să-l faci e să îți faci drum prin el.” Pare ceva imposibil? Bineînțeles că este imposibil! Ai auzit vreodată despre cineva care a trecut printr-un zid?
Cineva a făcut asta. Scena se găsește în Ioan 20:26. În odaia de sus, Isus apare dintr-o dată în mijlocul ucenicilor descurajați. Ușa era închisă, pereții erau groși și nu exista nicio altă intrare sau ieșire. Însă Isus a făcut imposibilul. El a intrat în cameră și odată cu El a intrat și speranța.