Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşirepentru păcatele noastre. Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. - 1 Ioan 4:10-11
Toată lumea dorește să fie iubită și acceptată. Totuși, mulți dintre noi încercăm să găsim fericirea în mod greșit. Încercăm să o găsim în a primi, dar se găsește în a da. Dragostea lui Dumnezeu este cel mai minunat dar pe care l-am primit. Odată ce se revarsă peste noi, trebuie să curgă de la noi spre ceilalți; în caz contrar, ea devine „stătută”.
Dragostea trebuie să dea, pentru că asta e natura ei. 1 Ioan 4:11 evidențiază cum trebuie să dăm dragostea pe care o primim: „Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii”.
A trăi în iubirea adevărată a lui Dumnezeu este un proces. În primul rând, Dumnezeu ne iubește și, prin credință, primim dragostea Lui. Atunci ne iubim într-un mod echilibrat, Îl iubim pe Dumnezeu și învățăm să-i iubim pe alții.
Dragostea trebuie să urmeze acest curs, altfel nu poate fi deplină. Odată ce avem dragostea lui Dumnezeu în noi, putem să o dăm mai departe. Putem alege să-i iubim pe alții în mod generos. Îi putem iubi la fel de profund și necondiționat, precum ne-a iubit și Dumnezeu pe noi.
Rugăciune
Doamne, nu vreau ca dragostea Ta să stagneze în mine. Ajută-mă nu doar să primesc dragostea Ta, ci să aleg să-i iubesc pe ceilalți în mod extravagant.
Material tradus și adaptat cu permisiune din cartea Promises for everyday life (J.M.)
