In familie, pentru ca suntem diferiti, pot aparea pareri diferite, perspective diferite si realitatea aceasta va genera neintelegeri. E foarte important sa stiu sa depasesc astfel de situatii in viata de casatorie. Unii se grabesc sa spuna: stii ceva nu ne potrivim, nu ne intelegem- divortam. Divorţul este o varianta pe care Biblia o condamna si stiti foarte bine ca este absolut nefericita. Dar am o varianta mult mai sanatoasa şi de folos pentru familia mea: aceea de a depasi astfel de lucruri.
Sfanta Scriptura spune o multime de lucruri minunate, valabile, de folos, pentru sot si pentru sotie. Dar daca ar fi sa le numesc pe cele mai importante m-as opri, probabil, la Efeseni 5, cand e vorba sotii, versetul 22: „Nevestelor, fiţi supuse barbaţilor voştri ca Domnului;”, iar atunci cand este vorba despre barbati, versetul 25: „Barbaţilor, iubiţi-va nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,”.
Ce putem face atunci cand simtim nefericire in relatia de familie? Cum am putea sa contribuim la restaurea lucrurilor, ce ar trebuie sa verific si in ce mod ar trebui sa rearanjez lucrurile?
Este foarte interesant cum Dumnezeu, Sfantul Dumnezeu, bunul Dumnezeu, absolut inţeleptul Dumnezeu a gandit lucrurile. Langa barbat a pus un ajutor potrivit, o femeie fragila, frumoasa, delicata, sensibila, gingaşa care sa-i fie ajutor potrivit. Ce inseamna ajutor potrivit? Cum ar trebui sa inteleg biblic, corect, funcţional aceasta expresie „ajutor potrivit”?
As vrea sa vorbesc depre credinta care muta muntii, dar si despre situatia in care muntii raman fara sa se mute. Era o gluma care zicea ca „prin credinta se pot muta muntii, dar hai sa-i lasam acolo unde i-a pus Dumnezeu”. Gandul pe care il am se refera la situatia aceea in care sunt credincios, dar Dumnezeu nu ma scoate din incercarea prin care trec, din situatia limita care doare si din care as vrea sa ies cat mai repede. Ce se intampla? Cum privesc o astfel de realitate?