”Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.’ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’”
Unii credincioși se roagă numai atunci când sunt disciplinați de Dumnezeu. Se simt condamnați și încep să se roage, dar apoi cu timpul din nou uită să se roage. Biblia spune: ”Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr” (Ieremia 2:32).
Dumnezeu caută credincioși care doresc să fie sfinți în totalitate. Țefania 1:12 afirmă: ”În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare.” Asta înseamnă că El va veni ca și cum ar avea niște felinare cu care să caute în fiecare colț, verificând zonele ascunse și locurile în care nu mergeți în mod obișnuit. El ne cercetează inimile, privind adânc în ele, căutând păcate necunoscute - păcatele pe care nu le-am lepădat și de care nu ne-am pocăit.
Mult cunoscuta pildă a semănătorului este despre răbdare. Nu răbdare față de oameni, ci răbdare față de Dumnezeu. Îți amintești că Isus vorbeşte despre sămânță, nu? Unele au căzut pe marginea drumului; unele au căzut pe stâncă; unele au căzut printre spini. . . iar altele au căzut pe un pământ bun. Să ne uităm la explicația lui Isus.
Proorocul Isaia a spus despre Israel: ”Vai, zice Domnul, „de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat!” Isaia 30:1) Cuvântul ebraic pentru ”vai” aici semnifică o profundă durere și suferință față de ceea ce Dumnezeu descrie drept rebeliune, adică alunecare, încăpățânare, și întoarcere înapoi.