Cuvântul lui Dumnezeu mărturisește faptul că necazurile ne învață să ne plecăm genunchii și să strigăm la Domnul în toate problemele și necazurile noastre.

Psalmistul scrie aici despre un secret glorios care îl face să se bucure de o viață plină de fericire: „Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina feţei Tale, Doamne!”(Psalm 89:15). Sensul evreiesc al acestui verset sugerează: „Cei care au o revelație a sunetului vesel al trâmbiţei se vor trezi în fiecare zi cu pace, tărie și fericire. Viața lor va fi plină de bucuria soarelui de dimineață.”

„Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea. Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble.” (Fapte 3:1-2, 6-8)

Isus le-a spus creștinilor bisericii din Efes - o biserică fondată pe învățătura evlavioasă a apostolului Pavel - că au „pierdut dragostea dintâi.” (vezi Apocalipsa 2: 4)

Când Isus folosește cuvintele „dragostea dintâi” aici, El nu vorbește despre dragostea imatură pe care o trăim atunci când suntem mântuiți pentru prima dată. Mai degrabă, El vorbește despre iubirea exclusivă. El spune: „Am ocupat odată locul întâi în inima ta, dar acum ai permis altora să-mi ia locul.”