Pavel le spunea colosenilor: „Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Coloseni 3: 12-14)

Există un motiv pentru care suntem chemați să trăim așa cum a trăit Hristos. Deoarece lumea întreagă va privi la viețile noastre, la modul în care trăim, la lucrurile pe care le spunem și le facem, și vor reflecta acele imagini asupra lui Isus.

Isus a venit pe pământ ca un om care a răscumpărat întreaga lume de păcatele sale și de orice fel de robie. Dar El a mai venit pe pământ şi cu scopul de a ni-L descoperi pe Tatăl ceresc.

El le-a spus ucenicilor: „Tatăl M-a trimis.” (Ioan 5:36) El a mai spus: „Eu nu pot face nimic de la Mine ... Nu caut voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis.” (Ioan 5:30). Apoi a continuat: „Eu mă duc la Tatăl.” (Ioan 14:12).

Isus a spus o pildă despre un rob căruia i s-a iertat o mare datorie. Acest om a găsit har și milă la stăpânul său, dar i s-a părut că totul i se cuvenise. Imediat după ce a fost iertat, el a ieșit afară și a început să-l strângă de gât pe un om care îi datora o sumă mică și nesemnificativă, cerându-i: „Plătește-mi ce îmi datorezi - acum!” Când datornicul i-a cerut omului milă, el a refuzat și astfel acel om a fost închis.

Când cei trei tineri, cunoscuți ca fiind „cei trei tineri evrei”, au fost aruncați în cuptorul de foc, un al patrulea Om era acolo cu ei - Isus! Tinerii nu au fost arși de foc; de fapt, hainele și părul lor nu aveau nici măcar miros de fum când au ieșit din cuptor. Preaiubiţilor, acesta este felul de eliberare pe care Dumnezeu vrea să vi-l aducă!