Francis Chan, binecunoscutul autor al cărţii „Dragoste Nebună” și a multor alte cărți, a simțit chemarea lui Dumnezeu de a pleca din biserica lui care se afla într-un oraș suburban bogat şi încântător din California. Părăsind siguranța și confortul financiar, el a adunat un grup restrâns de credincioși, în inima orașului San Francisco și a început să facă lucrări pe stradă. Pentru că este atât de distins și recunoscut în cercurile creștine, el ar fi putut să pună câteva panouri publicitare, să împartă pliante și să înceapă o biserică cu câteva mii de oameni depunând numai puțin efort. Dar el nu a vrut ca oamenii din alte biserici să-și părăsească bisericile și să vină la el - a vrut să câștige suflete care să vină la Hristos.
„Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.” (Luca 6: 35-37)
Cartea Geneza relatează despre Sodoma și Gomora (vezi Geneza 18 și 19). Vedem un exemplu uimitor al milei lui Dumnezeu, în timp ce El l-a avertizat pe nepotul lui Avraam, Lot, despre o judecată iminentă care urma să se abată asupra orașului și i-a oferit o cale de salvare pentru el și familia sa. Lot i-a avertizat pe ginerii lui, dar ei credeau că glumește, iar soția lui era atât de nehotărâtă încât a privit înapoi în timpul fugii lor. Dar Lot și fiicele sale au fost în cele din urmă scăpaţi.
Îl cunoaștem pe Daniel ca pe un tânăr talentat, care i-a slujit cu loialitate lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și i-a interpretat visele. Dar cele mai mari realizări ale lui au venit ca urmare a faptului că el era un om neprihănit al rugăciunii.
Daniel a trăit o viață atât de devotată și sfântă, încât nu v-ați fi așteptat să-l găsiți pocăindu-se înaintea Domnului. Dar inima lui era foarte sensibilă la păcat și se identifica cu păcatele oribile ale poporului Israel. Observă folosirea pronumelui plural „noi” pe care noi găsim în rugăciunea sa.
Apostolul Pavel a avut un scop precis, o viziune şi o misiune - misiunea lui Dumnezeu. Scopul său unic îl ajuta să meargă mereu înainte. El știa că se va confrunta cu multe greutăți, dar a învățat că poţi îndura multe suferințe atunci când inima îţi este setată asupra unui scop anume. Dacă îţi îndrepţi inima spre confort, nu poţi îndura deloc suferința.
Când îngenunchezi la cruce, nu vei auzi un cuvânt ușor și dulce - nu de la început. Chiar dacă crucea este singura ușă către viaţă, tu vei auzi despre moarte - moartea fiecărui păcat.
La cruce, te confrunţi cu criza din viața ta și asta lipsește astăzi în atâtea biserici. Predicarea crucii scoate la iveală criza păcatului, a propriei voințe. Ea îţi va vorbi cu cuvinte pline de dragoste, dar ferme despre consecințele continuării în păcatul tău: „Leapădă-te de tine. Îmbrățișează moartea crucii. Urmează-Mă!”