Când ne petrecem timpul cu Dumnezeu, ar trebui să facem mai mult decât să-I prezentăm o listă de cereri - trebuie să ascultăm vocea Lui! Cineva a spus odată: „Ce este mai important, să-I prezentăm lui Dumnezeu? Cererile noastre, pe care oricum le știe înainte să I le spunem, sau să-I ascultăm vocea, ca să putem auzi ce este în inima Lui?”

David a fost un om de o mare credință care a devenit un împărat evlavios, înțelept și iubit. „David ieşea şi intra în fruntea poporului; izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el.” (1 Samuel 18:14) El a fost un om al rugăciunii, lăudând pe Domnul așa cum puțini oameni au făcut-o vreodată, și binecuvânta inima lui Dumnezeu prin cântecele sale. Nimeni nu ar fi putut fi mai intim cu Domnul decât David.

Ne place să citim multe dintre reuşitele lui David (cum ucidea leii și urșii și, în cele din urmă, pe puternicul uriaş Goliat). Duhul lui Dumnezeu era asupra acestui om și Domnul a avut în mod clar un plan mare pentru viața lui. Dar atunci, regele Saul s-a întors cu mânie împotriva lui David și David fugea pentru a-şi scăpa viața, ascunzându-se în peșteri până când a ajuns să se simtă obosit de această bătălie. Era obosit și poate că gândea: „M-am săturat de tot ce mi se întâmplă! Dacă sunt special pentru Domnul, ales pentru acest timp, atunci de ce mă aflu într-o asemenea problemă?”

În timpul disperării sale, David a fugit într-un loc numit Gat, orașul natal al gigantului Goliat, pe care îl ucisese. David nu L-a întrebat pe Domnul cu privire la această mișcare; el a acţionat impulsiv. Căutând refugiu, David și-a pus viața în mâinile regelui Achiș din Gat - și a fost prins în propria nebunie.

Chiar dacă David era necredincios în acel moment, Dumnezeu era încă credincios și planul lui pentru David era încă în vigoare. Dumnezeu nu l-a şters din planul Lui; de fapt, El mișca lucrurile în aşa fel încât să-i asigure binecuvântarea lui David. „Eu l-am uns pe David rege - și el va fi rege! Are o inimă zdrobită și planul Meu pentru el este încă în grafic.”

Poate, ca și David, ai trecut printr-o perioadă lipsită de sens în viața ta. În mijlocul haosului, ai acționat fireşte și ai luat-o înaintea lui Dumnezeu. Dacă da, nu dispera! Poate că te-ai abătut din cale, dar planul lui Dumnezeu este încă în vigoare. Tatăl tău rămâne credincios.

Avraam este cunoscut bisericii ca un om al credinței. Într-adevăr, Biblia ni-l dă ca pe un exemplu de credință: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.” (Galateni 3: 6)

Dumnezeu i S-a arătat lui Avram (așa cum era numit atunci) și i-a spus: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.”(Genesa 15: 1) Dumnezeu i-a promis de asemenea lui Avram că va fi îngropat după o „o bătrânețe fericită” (a se vedea versetul 15). Și este mai mult de atât! În plus, Dumnezeu a promis că oricine va încerca să-l rănească sau să-l blesteme pe Avram va fi blestemat (vezi Geneza 12: 3).

Preaiubiților, acestea sunt promisiuni incredibile: protecție, viață lungă, intervenție cerească. Și Dumnezeu i-a vorbit personal lui Avram. Acest rob smerit, credincios al lui Dumnezeu a fost vizitat de Domnul Însuși și i-a promis protecție personală și o viață lungă, fără teamă de rău. Și Avram a crezut pe Dumnezeu! El avea încredere că Domnul îl va adăposti, îl va proteja și îl va păzi de orice pericol.

Îți amintești povestea din acest punct. Avram și-a părăsit țara la porunca lui Dumnezeu - numai prin credință. Dumnezeu i-a spus: „Oriunde vei pune talpa piciorului acolo va fi pământul tău.” Pe măsură ce continuăm călătoria lui Avram, vedem că a făcut niște greșeli pe drum. Amintiți-vă, că a coborât în ​​Egipt (o greșeală!) şi apoi a mințit în legătură cu frumoasa sa soție Sarai, spunând oamenilor că este sora lui, pentru că se temea că îi va fi luată. Lucru care, s-a şi întâmplat atunci când Faraon a luat-o în casa lui pentru o vreme. Această situație a fost repede remediată atunci când Dumnezeu a intervenit și ei nu i s-a întâmplat nimic rău (a se vedea această relatare în Geneza 12).

Planul lui Dumnezeu pentru Avram a triumfat în ciuda lipsei sale de credință și a eșecurilor sale mizerabile. De asemenea, ceea ce Dumnezeu decide pentru viața ta nu poate fi oprit dacă îţi pui viața în mâinile Sale. El este credincios cu privire la promisiunile Sale - chiar și atunci când noi nu suntem.

Îl cunoaștem pe Daniel ca pe un tânăr talentat, care i-a slujit cu loialitate lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și i-a interpretat visele. Dar cele mai mari realizări ale lui au venit ca urmare a faptului că el era un om neprihănit al rugăciunii.

Daniel a trăit o viață atât de devotată și sfântă, încât nu v-ați fi așteptat să-l găsiți pocăindu-se înaintea Domnului. Dar inima lui era foarte sensibilă la păcat și se identifica cu păcatele oribile ale poporului Israel. Observă folosirea pronumelui plural „noi” pe care noi îl găsim în rugăciunea sa.

„Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării.” (Daniel 9: 5-6)

„Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu, Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu;" (Daniel 9:20) Daniel spunea, în esență, "Doamne, tratează cu mine în timp ce tratezi cu poporul Tău. Dacă este o nelegiuire în inima mea, scoate-o afară și arată-mi-o!”

Există cu adevărat beneficii pentru pocăință? Da! Un beneficiu cu adevărat minunat este darul unei viziuni mai noi și mai clare despre Isus Hristos. După ce s-a pocăit, Daniel, a avut o viziune: „Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz.” (Daniel 10: 5) Daniel a fost singurul care L-a văzut pe Omul care era de fapt Isus în toată slava Lui!

Înțelegeți, Daniel nu se ruga pentru această viziune; el doar se pocăia, mărturisindu-şi păcatele și plângând pentru ele. Isus a luat El Însuşi decizia de a veni la Daniel prin această revelație - Domnul a inițiat-o! Vedeți, când ne smerim înaintea Domnului și ne punem lucrurile în rânduială faţă de El și faţă de alții, nu trebuie să căutăm o revelație. Isus ni se va revela! Poate că nu va fi printr-o viziune, dar vom ști că El este prezent.