Cred că pocăința se adresează atât celor credincioși cât și păcătoșilor; creștinii care menţin o atitudine de pocănţă atrag asupra lor atenția specială a lui Dumnezeu. Dacă mergem înaintea Domnului cu o inimă plină de pocăinţă, vom fi copleşiți de binecuvântări incredibile.

O caracteristică remarcabilă a unei inimi care se pocăieşte este dorința de a accepta vina pentru greșelile sale, spunând: „Doamne, eu sunt cel care a păcătuit.”

„În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire.” (2 Corinteni 7:10) Ioan scrie: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.” (1 Ioan 1: 8)

Poate fi foarte greu să recunoaștem că am greșit. Noi justificăm acțiunile noastre și gândim tot felul de strategii pentru a scăpa de vină într-un efort de a distrage atenția de la noi înșine. Și niciunul din aceste lucruri nu-i place lui Dumnezeu.

A ne pocăi înseamnă mai mult decât să ne scuzăm sau să îndreptăm lucrurile cu persoana faţă de care am greşit. Este vorba și de a îndrepta lucrurile faţă de Dumnezeu. David exemplifică acest lucru pentru noi într-un mod perfect - el a crezut în căutările inimii. În discciplina grea de a scoate la suprafaţă păcatul din inima lui, David a strigat:  „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139: 23-24)

David își deschide continuu inima in lumina cercetărilor lui Dumnezeu. El a ieşit în întâmpinarea cercetării Domnului, mergând atât de departe încât să strige: „Căci îmi cunosc bine fărădelegile,şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta;” (Psalmul 51: 3-4)

Trebuie să-L laşi pe Dumnezeu să-ți cerceteze inima astăzi. Pocăinţa de vreun păcat ascuns îţi va păstra inima de carne și maleabilă înaintea Lui, dulce și ușor de modelat de către Duhul Sfânt.

Dumnezeu ia foarte în serios problema închinării. Nu este un lucru de apucat să vii în casa lui Dumnezeu, un loc binecuvântat cu ungerea Duhului Sfânt. Moise i-a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.” (Leviticul 10:3)

Domnul spunea: „Nu voi fi tratat ca o persoană obișnuită. Dacă intenționați să intrați în prezența Mea, trebuie să veniți înaintea Mea cu grijă și responsabilitate din cauza gloriei și  măreției Mele.” Atât de multe distrageri la nivelul minţii pot avea loc în timpul rugăciunii și al închinării, mai ales când suntem în casa lui Dumnezeu. Isus i-a numit de fapt pe oamenii care veneau în prezența Sa, cu cuvinte de laudă, dar ale căror minți și inimi erau preocupate cu alte lucruri drept ipocriţi. El le-a vorbit direct: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:„Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Matei 15: 7-9)

Dar tu? Probabil că eşti prezent în casa lui Dumnezeu cel puțin o oră în fiecare săptămână. Deci, trupul tău este în biserică, dar unde este mintea ta? Buzele tale spun: „Mă închin, Ţie Doamne!”, Dar unde îți lași gândurile să te ducă în timpul laudei și al închinării? Către problemele de familie? Către afaceri?

Poţi susține că asupra a ceea ce mintea ta se concentrează este lucrarea lui Dumnezeu - familia ta, obligațiile tale. Totuși, ține cont de faptul că oamenii cărora Isus li s-a adresat erau închinători care se apropiau de El cu buzele, poate chiar și-au ridicat mâinile și L-au lăudat cu voce tare. Dar unde erau inimile lor, mințile lor, în timp ce se închinau? Dacă erau distrași în gândire, atunci închinarea lor era una ipocrită - și lipsită de valoare!

Nu luați ca un lucru de apucat prezența Sa sfântă! Trebuie să fim atenți la sfințenia casei lui Dumnezeu și să intrăm cu o inimă plină de reverenţă înaintea Lui.

În Ioan 20, citim povestea Mariei Magdalena, a cărei inimă simbolizează inima Miresei predată în totalitate lui Hristos. Aparent o femeie cu posibilităţi financiare, ea a slujit nevoilor lui Isus cu dragoste și afecțiune împreună cu cealaltă Marie. A făcut acest lucru din mulțumire, pentru că Biblia spune că Isus a alungat șapte demoni din ea (vezi Luca 8: 2).

În ceea ce privește lumea, Maria Magdalena nu era intelectuală, iar atunci când ucenicii de sex masculin discutau lucruri teologice profunde, ea își păstra probabil gândurile pentru sine. Femeile din acele zile rar vorbeau deschis despre lucrurile spirituale în prezența oamenilor. Dar Maria avea ceva ce acești intelectuali învățați nu au avut - da, ceva mai profund decât discipolii lui Isus. A avut o revelație!

Ne este foarte greu să credem că ne apropiem deja de sărbătoarea Crăciunului și de sfârșitul de an. Reflectând la ultimele 11 luni ale acestui an, putem spune că am avut parte de multe realizări și au fost atinse multe scopuri și împlinite multe dorințe. De altă parte, sunt mulți care pot spune că au trecut prin încercări și presiuni grele, situații care i-au golit de putere și credință. Luna decembrie este luna dăruită de Dumnezeu pentru a reflecta la victoriile trecute dar și la presiunile suferite pentru a ne face planuri și a avea așteptări diferite în noul an. Să nu uităm Cuvântul care ne spune că oamenii pier din lipsă de cunoștință (Osea 4:6). Pierim în ce privește noile direcții, scopuri și strategii. Cum am putea oare zidi pe vechile biruințe? Sau cum vom putea schimba temeliile defectuoase care continuă să provoace înfrângeri? Iată întrebări la care Dumnezeu va dori să răspundă, dacă îți vei face timp să asculți vocea Lui, în perioada acestor sărbători ale Crăciunului și sfârșitului de an!!!!!

© Ruach Ministries