Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise la rugul aprins, El i-a poruncit: „Scoate-ți sandalele de pe picioare, căci locul în care stai este un pământ sfânt!” (Exodul 3:5). Tărâmul sfânt nu este un loc fizic, ci unul spiritual. Când Dumnezeu a poruncit lui Moise să-și scoată încălțămintea fiindcă se afla pe pământ sfânt, El nu se referea la pământ ca bun imobiliar - se referea la aspectul spiritual.

„Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:12-13).

„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată” (Iacov 1:2-5).

Scriptura oferă exemple nenumărate despre modul în care prezența Domnului împuternicește poporul Său ca să trăiască pentru El. Luați-l ca exemplu pe Moise.  El era convins că, fără prezența lui Dumnezeu în viața sa, era inutil pentru el să încerce orice. Când a vorbit față în față cu Domnul, a spus cu îndrăzneală: „Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici!” (Exodul 33:15). El spunea: „Doamne, dacă nu ești cu noi, nu vom reuși nimic. Nu vom face niciun singur pas fără asigurarea prezenței Tale”.