Cu o anumită ocazie Pavel predica în Efes, un oraș care se închina zeiței Diana. Argintarii din Efes făcuseră averi bune vânzând replici la scară mică a zeiței. Dar când Pavel intră în scenă, el a predicat: „Dumnezeul vostru este fals. Există doar un singur Dumnezeu adevărat. Și Fiul Lui a trăit și a murit pentru ca acei care morți în păcat să trăiască”.

Într-unul din psalmii regelui David, unul dintre cel mai des citați, dar totuși greșit înțeles, el spune: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmul 23:4). Nu cred că David cerea lui Dumnezeu să îndepărteze acest rău; el cerea să fie împins în față spre bătălie, să fie forțat să confrunte dușmanul față în față. El era gata să meargă la război împotriva Satanei, nu să se ascundă de el!

Nu ascultați de învățătorii mincinoși, care ar vrea ca să credeți că Dumnezeu poate fi folosit precum un spiriduș care vă împlinește dorințele. Să nu puneți niciodată niciun ban la vreo colectă de biserică sperând să primiți înapoi mai mult. Dumnezeu este foarte întristat din cauza acestui fel de învățătură mincinoasă și din cauza oamenilor care o îmbrățișează. Rugăciunea noastră nu poate fi: „Doamne, binecuvântează-mă”, ci mai degrabă „Doamne, aliniază-mă. Îndreaptă-mi inima. Fă dreaptă calea mea. Atunci niciun leu nu mă va înghiți și voi avea autoritatea Ta să fac lucrările Împărăției Tale”.

Cărarea spre nădejde este una a suferinței, a tristeții și a durerii. Nu contează cât de pios, iubitor sau de bun ești, dacă Hristos este în tine, tu vei deveni părtaș la suferințele Lui.