Este foarte adevărat că Isus a spus ucenicilor Săi: „Dacă cineva dorește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9:23). Dar Isus a căzut sub greutatea crucii Sale, obosit, epuizat și incapabil să o ducă încă un pas. Ioan a spus: „Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al "Căpăţânii", care în evreieşte se cheamă "Golgota"” (Ioan 19:17). Biblia nu ne spune cât de mult Și-a purtat Isus crucea, dar știm că Simon din Cirena a fost obligat să o ia și să o ducă la locul răstignirii (vezi Matei 27:32).
„Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona” (Iona 3: 1). În relatarea familiară despre "Iona și peștele", Dumnezeu l-a instruit pe Iona să meargă în orașul plin de imoralitate, Ninive, și să le vestească judecata, dar Iona nu a ascultat și a fugit de glasul Domnului. Cu toate acestea, în acest verset vedem că harul și mila lui Dumnezeu l-au atins și i-a dat o a doua șansă.
„La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit...... Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor” (2 Timotei 4: 16-18).
Diavolul se teme foarte mult de prezența Domnului din viețile noastre. El tremură doar la simplul gând de apropiere a unui credincios de Isus. Așadar, când hoardele sale demonice te văd șoptind rugăciuni și apropiindu-te de prezența Tatălui ceresc, tot iadul observă: „Domnul este cu acest credincios. El a obținut prezența divină. Ce putem face împotriva lui acum?”
David ne dă următoarea instrucțiune: „Celor ce se încred în Tine în fața fiilor oamenilor! Tu îi ascunzi la adăpostul Feței Tale – [în secretul prezenței Tale - KJV- n.tr]” ( Psalmul 31:19-20). Este timpul să ne retragem singuri cu Hristos în cămăruța noastră și să ne vărsăm inimile înaintea Lui.