Pentru a fi în stare să-L urmăm pe Duhul Sfânt și să fim sensibili la toate sfaturile Lui, trebuie să avem, întâi de toate, o inimă deschisă, înclinată spre rugăciune, care stă legată de Dumnezeu. Isus este cel mai mare exemplu al nostru în acest aspect.
„[Avraam] nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească” (Romani 4:20-21). Prin credință, Avraam „a dat slavă lui Dumnezeu”. Și, la fel ca Avraam, noi dăm glorie lui Dumnezeu când îmbrățișăm cu totul fiecare din promisiunile Lui.
Permite-mi să îți arăt patru rezultate tragice ale detronării Domnului.
„Israel era o vie mănoasă” [versiunea NKJV: Israel își golește via], care făcea multe roade. Fiecare din Israel era preocupat cu sine însuși iar rezultatul era goliciune totală. Osea vorbea aici credincioșilor, arătându-le ce se va întâmpla cu cei care îl dau pe Domnul afară din viața lor. Acești oameni devin egoiști și nefericiți — și fiecare din țelurile lor sfârșesc în goliciune.
Când ești în toiul luptei, Satana va trimite acuzații spre tine. El îți va aduce aminte de fiecare păcat din trecut, fiecare moment întunecat, fiecare lucru nesăbuit pe care l-ai făcut vreodată. Nu e de mirare că Pavel a numit aceste acuzații „săgeți arzătoare”(vezi Efeseni 6:16). Traducerea este din original este „furia inflamată”. Mulți sfinți cunosc durerea cuvintelor răutăcioase, care rănesc și țintesc spre tine de la cei din jur. Astfel de acuzații nechibzuite sunt cu adevărat săgeți arzătoare de furie incandescentă.
În fiecare epocă, Dumnezeu a așezat mijlocitori exact pe liniile frontului pentru a duce lupta împotriva căpeteniilor și domniilor lui Satana. Astăzi, acești soldați spirituali pot fi găsiți în fiecare națiune — și este un motiv pentru care se numesc „războinici ai rugăciunii”. Mulți dintre cei care ne scriu la misiunea noastră vorbesc despre lupta spirituală intensă din viețile lor.