„… măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia” (Romani 12: 3). Toți credincioșii primesc o parte sau un grad de credință, iar acea parte trebuie să fie zidită într-o convingere neclintită și nezguduită. Cum se întâmplă acest lucru? Pe măsură ce credința crește, ea este întărită numai într-un anumit fel: prin auzirea și încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu.
„Binecuvântat să fie… Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1: 3-4). Pretutindeni în lume oamenii trec prin suferințe și încercări, iar Domnul a promis că ne va mângâia când trecem prin ele. Observați că nu se spune nimic despre eliberarea de luptă; ci ni se spune numai că Duhul Sfânt ne dă mângâiere pentru a îndura și a rămâne fermi în încercarea noastră.
La Paște, Isus a mers de-o parte la ucenicul curajos Petru și I-a revelat: „Petru, Satana a cerut să îl las, ca să-ți scuture viața”.
Iosafat, regele lui Iuda, se întorcea acasă de la întâlnirea cu Ahab, regele rău al Israelului. Domnul a trimis un profet să îl întâlnească, spunându-i aceste cuvinte aspre: „Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine” (2 Cronici 19:2).
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).
Mulți se gândesc că Isus, în acest verset, face o invitație mulțimilor de oameni răniți, dar aceasta este mult mai mult decât o invitație. El ne spune — ne poruncește, de fapt, să venim la El, pentru că doar El poate oferi odihna de care sufletele noastre au nevoie.