În timp ce Pavel scria o scrisoare către Filipieni, acesta se afla într-o închisoare romană, având picioarele legate de către un soldat. Condițiile erau înfiorătoare, iar Pavel a suferit mari umilințe, fără a avea un timp singur și fără libertate.

Domnul i s-a arătat lui Avraam și i-a dat o poruncă neobișnuită: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta” (Geneza 12:1).

Isus ne învață ce trebuie să facem atunci când începem să vedem tulburare în lume: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21:25-28).

Isus relatează povestea unui tânăr care și-a luat partea de moștenirea de la tatăl său și a risipit-o, trăind o viață destrăbălată. A sfârșit zdrobit, ruinat în trupul și în duhul lui, iar când a atins pragul cel mai de jos, a decis să se întoarcă acasă la tatăl său. Scriptura spune: „Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult" (Luca 15:20).