„Vă las pacea, vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27). Acest cuvânt minunat al Domnului Isus ar fi trebuit să-i surprindă pe ucenici. În ochii lor, era o promisiune aproape de necrezut: pacea lui Hristos urma să devină pacea lor. Acești doisprezece oameni au fost uimiți de pacea pe care au văzut-o în Isus în ultimii trei ani. Stăpânul lor a fost întotdeauna liniștit, niciodată nemulțumit sau clătinat de vreo circumstanță, iar acum Isus le promitea acea pace!
„În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre” (1 Petru 1: 6-9).
Ca adevărați urmași ai lui Hristos, în aceste vremuri, va trebui să vă confruntați cu diverse voci din jurul vostru – veți duce lupte la nivelul minții voastre. Fiecare sfânt, fără excepții, va fi implicat în acest război secret. Vedem în Scripturi că până și regele David a experimentat această bătălie la nivelul minții.
„… oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate” (Luca 21:26). Au fost multe avertismente profetice despre astfel de calamități - cutremure, foamete, plăgi - iar interesul față de răpire și de vremea sfârșitului a crescut. Cu toate acestea, pentru mulți, Dumnezeu a fost complet exclus din ecuație. Credincioșii frămâtați au început să se roage și să se pregătească, dar păcătoșii par să ridice din umeri. Cei răi pur și simplu nu ascultă.
Dumnezeu nu Își găsește plăcerea în testarea copiilor Săi. Biblia spune că Hristos este alături de noi în toate încercările prin care trecem, fiind mișcat de sentimentele neputinței noastre. În Apocalipsa 2:9 El se adresează bisericii: „Cunosc faptele tale, necazul și sărăcia ta”. El spune, în esență: „Știu prin ce treceți. Poate că nu înțelegeți, dar știu totul despre aceasta”.
