Putem să spunem: „Cred că Dumnezeu poate face imposibilul” şi totuşi să nu fim în stare să acceptăm minunile Domnului pentru noi înşine din cauza unei inimi îndoielnice. În Matei, observăm că Isus a plecat într-o corabie pentru a merge „într-un loc pustiu” (14:13). Tocmai aflase că Ioan Botezătorul fusese decapitat şi a fost atât de mişcat de această veste, încât simţea nevoia de a se retrage şi a se ruga. Totuşi, când mulţimile au văzut că Isus pleca, „au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos” (acelaşi verset).
La un moment dat, puteţi observa cum relaţia cu Mântuitorul a început să devină rece şi distantă. Privind la viaţa apostolului Petru vedem cum acesta s-a lepădat de Hristos de trei ori, mergând chiar atât de departe încât să le spună acuzatorilor: „Nu-L cunosc” (Luca 22:57). Acest ucenic era sigur de relaţia sa cu Isus şi Îi spusese şi Lui şi altora: „N-aş putea niciodată să mă răcesc în dragostea mea pentru Hristos. Alţii pot pleca, dar eu voi muri pentru Domnul meu” (vezi Matei 26:35).
Este posibil ca într-o perioadă creştinii să devină neglijenţi cu viaţa lor spirituală, lipsindu-se involuntar de rugăciune, lăsând să treacă zile fără să caute Cuvântul lui Dumnezeu. Da, Biblia avertizează în mod clar că este posibil ca persoane devotate să se îndepărteze de Hristos şi El oferă avertismente puternice privind vegherea împotriva adormirii în ceasul nopţii : „De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire,cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o" (Evrei 2:1-3).
"Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu." (1 Petru 4:17). Dumnezeu Îşi doreşte o biserică curată pentru ca noi să devenim un popor aşa cum El tânjeşte cu adevărat să fim - curaţi şi neîntinaţi de lume. El vrea să facă o lucrare profundă în noi pentru a ne şlefui şi a ne sensibiliza înaintea Dumnezeului sfânt şi minunat pe care Îl slujim.
Nu este nimic atat de încântător precum umblarea zilnică cu Duhul Sfânt. Pur şi simplu, să păşim și să respirăm în puterea lui Dumnezeu. Ascultând vocea care vine în duhul nostru, apoi supunându-ne la tot ceea ce El ar dori să facem. Ducându-ne oriunde ne cere să ne ducem. Spunând ceea ce ne spune să spunem. Slujindu-i pe cei pe care ni-i scoate în cale. Bând din fântâna înțelepciunii Sale, pe măsură ce ne-o revarsă în inimă și minte.