Isus le-a spus ucenicilor: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod” (Ioan 15:16). Imediat apoi a adăugat aceste cuvinte solemne: „şi roada voastră să rămână”. Aceste cuvinte ale lui Hristos se aplică ucenicilor Săi până în ziua de azi. El spune, în esenţă: „Fiţi siguri că rodul vostru rămâne”.

Cu toţii suntem vinovaţi uneori de necredinţă. Adesea, ne confruntăm cu încă o luptă şi permitem inamicului să ne descurajeze. Uneori avem sentimente de singurătate sau experimentăm un sentiment de insuficienţă, devenind convinşi că Domnul nu ne aude. Un strigăt izbucneşte din inimile noastre: „Doamne, unde eşti? Mă rog, postesc, studiez Cuvântul Tău. De ce nu mă eliberezi?”

Psalmul 34 se referă la credincioşia Domnului nostru de a-Şi elibera copiii din încercări şi crize mari. David a spus: „Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea” (Ps. 34: 4, 7, 17, 19).

Apostolul Petru ne spunea: „Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească” (1 Petru 1:10-12).