O mare îngrijorare a Tatălui nostru ceresc este ca nici o „altă Evanghelie” să nu ne îndepărteze de crucea lui Isus Hristos. Mulți creștini au căzut de la credință, pentru că li s-a dat un cuvânt plin de bucurie cu ani în urmă, poate ceva de genul acesta: „Veți avea o slujire minunată și veți câștiga mii de suflete pentru Domnul” și totuşi, niciun cuvânt nu s-a împlinit. Acum, acele oi sunt total descurajate, şi credința lor se află pe un morman de cenușă.

De cele mai multe ori putem poseda ceva valoros, fără a aprecia pe deplin valoarea sau semnificația acestuia. Există o relatare despre un fermier care și-a lucrat mica ferma pe tot parcursul vieții, arând pământul stâncos an după an. La moartea sa, ferma a fost lăsată fiului său, care a continuat să are pământul - dar fiul a găsit un bulgăre de aur în sol. Țara era plină de aur și el a devenit instantaneu un om bogat. Cu toate acestea, acea avere nu a aparţinut tatălui său, chiar dacă a fost pe pământul lui toată viața.

Dumnezeu încă mai vorbește şi astăzi poporului Său și vorbește la fel de clar ca în Vechiul Testament, apostolilor sau bisericii timpurii. Totuși, trebuie să realizăm un lucru: Dumnezeu alege să vorbească numai celor care au urechi să audă.

Prorocul Isaia profețește ce se întâmplă când Duhul Sfânt coboară peste un popor. „Până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustiul se va preface în pământ, şi pometul va fi privit ca o pădure” (Isaia 32:15). El spune: „Când vine Duhul Sfânt, ceea ce a fost odată o pustietate devine o recoltă bogată. O bucată de pământ uscată se umple brusc cu roade și acest pământ roditor se va transforma într-o pădure; veți putea să culegeţi roadele an după an și să continuaţi să fiţi roditori.”