Isus Hristos, Mântuitorul nostru, este Singurul de o sfințenie desăvârșită. Pentru că numai Isus este sfânt și desăvârșit, Dumnezeu nu mai recunoaște pe nimeni în această calitate. De aceea, dacă ar fi să fim vreodată primiți de Tatăl ceresc, atunci trebuie să fim în Hristos, numai și numai prin harul lui Hristos și nu prin vreun merit de-al nostru.
„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului … dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.” (Ioan 14:16-17)
Moise era singur pe Muntele Horeb având grijă de turma de oi a socrului său, când o manifestare ciudată i-a captat atenția ― un tufiș se afla în flăcări. Când a făcut un pas mai aproape să vadă mai bine, Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului.
Cunoaștem că Dumnezeu a eliberat poporul Israel în mod supranatural. La rugul aprins Moise era pregătit să se încreadă în Dumnezeu ca să aducă la îndeplinire acea glorioasă lucrare. El urma să învețe ceva despre natura lui Dumnezeu care, mai târziu, îl va ajuta să își pună toată încrederea în Domnul că El face totul posibil. Care era acel aspect al naturii lui Dumnezeu? Sfințenia Lui!
Matei ne spune că Isus a vorbit în pilde: „Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii” (Matei 13:34-35).