Întreaga carte a Deuteronomului constă într-o serie de mesaje de rămas bun ale lui Moise, adresate celor care au supraviețuit patruzeci de ani de rătăcire prin pustiu și care fuseseră totuşi aleşi să intre în pământul făgăduinţei. El reamintește noii generații importanța ascultării.
Îmi plac cuvintele unui vechi imn pe care obișnuiam să-l cântăm: „Ce prieten minunat avem în Isus, toate păcatele și suferințele noastre le poartă!” Ce privilegiu de a aduce totul înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune” (Joseph M. Scriven); „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbe 18:24).
Apostolul Ioan a primit o revelație a slavei lui Hristos înălțat: „După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva” (Apocalipsa 4:1-2).
Pavel spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos” (Efeseni 1:3). Pavel ne spune în esență: „Toți cei care Îl urmează pe Isus sunt binecuvântați cu binecuvântări spirituale în locurile cerești, unde este Hristos”. Ce binecuvântare incredibilă!
Noe a trăit într-o generație care scăpase de sub control. Violența și uciderea creșteau galopant și stricăciuni de nedescris se răspândiseră peste tot.