Trăim într-o perioadă a celor mai mari descoperiri evanghelice din istorie. Astăzi beneficiem de mai mulți predicatori, mai multe cărți, mai multă saturație a Evangheliei decât în orice alt moment din istorie. Cu toate acestea, nu a existat niciodată mai multă suferință, necaz și confuzie în poporul lui Dumnezeu. Pastorii astăzi își schițează predicile doar pentru a-i ridica pe oameni și pentru a-i ajuta să facă față disperării. Ei predică despre dragostea și răbdarea lui Dumnezeu, reamintindu-ne că El înțelege timpul nostru de descurajare. Ni se spune: „Fiți tari. Îmbărbătați-vă. Chiar și Isus S-a simțit părăsit de Tatăl”.
„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor” (Geneza 1:1-2).
Frica se manifestă în multe feluri - teama de respingere, opoziție, suferință și eșec, pentru a numi doar câteva forme ale acesteia. Și, haideți să fim sinceri: doar pentru că eu sunt pastor nu înseamnă că sunt diferit de oricine altcineva. Am aceeași dorință de a fi plăcut, de a mă potrivi cu ceilalți și nu sunt imun la ispita fricii.
Domnul i-a spus lui Petru: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” (Matei 16:24).
În Isaia 51, Domnul transmite un mesaj puternic tuturor celor care caută neprihănirea. El spune: „Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul!” (51:1). Câteva versete după aceea, El vorbește din nou acelora care „cunoaşteţi neprihănirea, popor care ai în inimă Legea Mea!” (51:7) Când Isaia a transmis acest mesaj, audiența sa imediată era poporul Israel, dar Dumnezeu face această chemare fiecărui credincios devotat de astăzi - oricine Îl urmează pe Isus cu o pasiune crescândă. Mai târziu, Dumnezeu se adresează ascultătorilor Săi: ”nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin.” (51:21)