În primii ani ai Bisericii, a avut loc o mare persecuție. În timpul acestei perioade îngrozitoare, apostolul Ioan a fost luat prizonier și trimis la Roma înainte de a fi alungat în Insula Patmos pentru a muri. Patmos era un ținut mic, pustiu, locuit de câțiva alți deținuți care fuseseră exilați acolo.
Daniel a mărturisit: ”Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele.” (Daniel 10:10) Cuvântul pentru ”atins” aici înseamnă apucat cu putere. Daniel a spus: ”Când Dumnezeu a pus mâna pe mine, m-a pus cu fața la pământ; atingerea Lui m-a umplut cu sentimentul urgenței de a-L căuta cu tot ce este în mine.”
Ați auzit despre rugăciunea credinței, dar cred că există o imagine în oglindă a acestei rugăciuni, care se bazează pe fire - rugăciunea necredinței. O astfel de rugăciune este total inacceptabilă pentru Dumnezeu; de fapt, Scriptura spune că este păcat în ochii Lui.
”Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:15). Isus ne-a iertat în bunătatea și mila Lui și, de asemenea, spune că trebuie să fim iubitori și milostivi față de frații și surorile noastre.
Inima lui Dumnezeu a fost foarte multumită când Moise I-a spus: ”Arată-mi slava Ta” (Exodul 33:18). Fiecare părinte de pe pământ cunoaște pledoaria constantă a vocii copiilor care cere lucruri, dar nimic nu încălzește inima părinților mai mult decât glasul unui copil, spunându-I: ”Te iubesc!”