Pe măsură ce copiii lui Dumnezeu continuă în mersul lor zilnic cu Isus, ei pot fi brusc loviți de o furtună, un val de necaz care vine asupra lor din toate părțile. În Psalmul 107:23-26, citim despre "cei ce se coborâseră pe mare în corăbii" și sunt aruncați încoace şi încolo de vânturi furtunoase. Marinarii din această relatare erau atât de înspăimântați încât aproape că au leșinat de frică (versetul 26).
”Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:6).
David s-a rugat: ”Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!” (Psalmul 16:1) Cuvântul evreiesc pe care David îl folosește pentru a ”păzi” în acest verset este plin de semnificație. Se spune, în esență, ”Pune un zid de apărare în jurul meu, un zid de spini care să mă protejeze. Păzește-mă și ține-mă. Privește asupra a tot ceea ce fac.”
Psalmul 56 este destinat celor care au fost răniți - fie prin familie, prieteni, fie prin cuvintele și acțiunile celor neevlavioși. Este un cuvânt pentru cei care-L iubesc pe Domnul, dar care varsă lacrimi și poartă poveri care par să crească din ce în ce mai mult.
Probabil sunteți familiarizați cu povestea lui Iov din Vechiul Testament. Dacă este așa, vă aduceți aminte că Satana nu s-a putut atinge de acest slujitor al lui Dumnezeu, fără ca mai întâi să obțină permisiunea Domnului din cer. Domnul i-a spus diavolului că se poate atinge de trupul lui Iov, că-l poate trece prin încercări uluitoare, dar că nu se poate atinge de viața lui.