„În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăţi...” (Romani 1:20)
Sintagma „Crede și nu cerceta“ a devenit, de-a lungul secolelor, o armă tăioasă, folosită în mod deliberat de criticii creștinismului pentru a-i răni și discredita pe susţinătorii acestei religii, acuzându-i de îngustime a minţii și de bigotism.
Prejudecăţile, nu natura argumentelor, sunt cele care îi separă ideologic pe oamenii religioși de oamenii de știinţă. Dacă membrii celor două tabere ar avea imagini mai realiste unii despre alţii, colaborarea și completarea ar fi posibile.
Cam toată lumea știe povestea lui Noe și a arcei lui, că a plouat timp de 40 de zile și nopți și că toată lumea a fost inundată. Atunci au supraviețuit numai opt oameni, Noe și familia lui, împreună cu animalele de pe arcă.
