Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?” (2 Cronici 20:6)

Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul. (Ioan 3:8)

Când ne naștem din nou, duhul nostru prinde viață și devenim sensibili la glasul lui Dumnezeu. Auzim șoapta Lui, chiar dacă nu-L putem vedea în mod fizic. El vorbește blând pentru a ne convinge, corecta și îndruma, prin susurul Lui blând şi subţire.

Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. (Galateni 5:16)

Asemenea unui cal care a fost dresat să-și păstreze urechea atentă la vocea stăpânului său, ar trebui și noi să fim dispuși să-L ascultăm pe Domnul în tot ceea ce ne călăuzește, nu doar când suntem de acord. S-ar putea să nu ne placă întotdeauna ceea ce ne va îndruma să facem.

Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. (1 Împărați 19:11-12)

Am fost fascinată când, în urmă cu câțiva ani, am aflat că unii cai au ceea ce dresorii numesc: „ureche atentă la comandă”. În timp ce majoritatea cailor trebuie să fie conduși de o zăbală fixată în gura lor, alți cai au o ureche îndreptată spre ascultarea vocii dresorului lor. Cu una din urechi sunt atenți la pericolele din jur, iar cu cealaltă ureche sunt atenți la dresorul în care au încredere.